Top 10 cărți științifice care au schimbat lumea

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Unele cărți au pus bazele unor noi paradigme sau chiar au dat naștere unor noi domenii de studiu.

Pentru o mare parte a existenței speciei noastre, cunoștințele acumulate erau transmise pe cale orală din generație în generație. Această metodă de acumularea a informațiilor a dus la o rată limitată a progreselor pe care strămoșii noștri le-au realizat. Din această cauză, inventarea scrisului a schimbat radical situația, astfel oamenii având posibilitatea de a păstra și îmbogăți mult mai rapid bagajul de cunoștințe din generație.

Cea mai dramatică schimbare a venit odată cu apariția tiparului, acesta permițându-le oamenilor de știință să își disemineze teoriile și descoperirile, dar și mai important, a creat premisele comunicării academice. Astfel, cercetătorii se pot concentra pe extinderea bagajului de cunoștințe actuale, pornind de la informații și metode care au fost deja verificate de generațiile anterioare. De-a lungul timpului, au fost publicate extrem de multe cărți pe teme științifice, din acestea unele au reușit să schimbe fundamental modul în care se face știință și în care înțelegem lumea. Discover a realizat o listă cu zece astfel de cărți importante.

10. Gaia (1979)

Ca inventator de instrumente științifice, James Lovelock nu părea fondatorul unei mișcări de tipul New Age, care pune accentul pe mediul înconjurător. Cu toate acestea, tocmai asta a realizat el cu Gaia: o nouă abordareasupra vieții pe Pământ.

În această carte, Lovelock și-a expus îndrăzneța idee că planeta noastră este un singur sistem de autoreglare, pe care l-a numit Gaia și în care „întreaga gamă de materii vii de pe Pământ, de la balene până la virusuri și de la stejari până la alge, ar putea fi considerată ca constituind o singură entitate vie, capabilă să manipuleze atmosfera Pământului pentru a se potrivi nevoilor sale generale”.

9. Legătura cosmică (1973)

Această carte a apărut într-o perioadă în care NASA se afla la sfârșitul programului Apollo, iar cu aceasta Sagan a reușit să reamintească publicului, dar și colegilor săi de minunile Universului, începând cu lumile ignorate ale propriului nostru sistem solar.

Carl Sagan a susținut în această carte și eforturile de  căutarea vieții extraterestre și a teoretizat existența planetelor în sistemele binare, în mijlocul cărora se află două stele, cu două decenii înainte de a fi descoperite. Criticii explică faptul că serialul TV Cosmos l-a făcut faimos pe Sagan în rândurile oamenilor obișnuiți, dar aventura sa  a început cu această carte.

8. Ce este viata? Spirit și materie (1944)

Această carte clasică  biologi, acest volum descrie, din perspectiva unui fizician câștigător al Premiului Nobel, modul în care organismele vii diferă de obiectele neînsuflețite precum cristalele. Schrödinger prezintă cu atenție modul în care cele două grupuri se supun legilor și puzzle-urilor diferite față de ceea ce poate semnifica „paragonul ordinii” al lucrurilor vii.

Unele ediții includ o schiță autobiografică, în care Schrödinger descrie conflictul față de ideile lui Darwin, precum și propria sa fascinație pentru evoluție.

7. Gena egoistă (1976)

Richard Dawkins 1976 a publicat prima sa carte1976 , Gena egoistă, în care a încercat să corecteze ceea ce a susținut că este o neînțelegere generalizată a darwinismului. Dawkins a susținut că selecția naturală are loc mai degrabă la nivel genetic, decât la specii sau la nivel individual, așa cum se presupune adesea.

El a introdus, de asemenea, conceptul de „meme”, echivalentul cultural al genelor. Ideile și conceptele, de la modă la muzică, își duc o viață proprie în cadrul societății și, propagându-se și mutând din minte în minte, afectează progresul evoluției umane. Dawkins a numit conceptul după cuvântul grecesc mimeme, însemnând „a imita”. Ulterior, acesta a născut un întreg domeniu de studiu numit memetică. Cartea a fost notabilă nu doar din cauza a ceea ce a susținut, ci și din cauza stilului său accesibil, care a făcut-o accesibilă unui public popular.

6. Teoria Relativității. Relativitatea speciala si relativitatea generala (1916)

Teoriile lui Albert Einstein au răsturnat noțiunile care au dominat lumea fizicii despre corpurile în mișcare. Timpul și spațiul, a arătat el, nu sunt absolute. Această carte se dovedește a fi accesibilă și publicului larg, nefamiliarizat cu ecuațiile necesare studierii acestui domeniu. De asemenea, reprezintă și o dovadă a capacității lui Einstein de a-și populariza ideile.

Pentru a explica Teoria Specială a Relativității, Einstein ne invită la bordul unui tren plin cu conducători și ceasuri. Pentru Teoria Generală a Relativității, mai complexă, trebuie să urcăm într-un lift prin spațiu cosmic. Totuși, așa cum avertizează Einstein în prefața sa, cartea cere „o cantitate echitabilă de răbdare și forță de voință din partea cititorului”.

5. Fizica (aproximativ 330 înaintea erei noastre)

Această carte scris de către filosoful grec Aristotel este singurul titlu de pe această listă care a fost scrisă în Antichitate. Cu toate aceste, am adăugat-o pe listă datorită influenței pe care aceasta a avut-o asupra științei practicate în Europa de-a lungul a sute de ani.

Aristotel a așezat Pământul cu fermitate în centrul cosmosului și-a imaginat un Universul ca un set îngrijit de sfere. De asemenea, el a concluzionat, în mod greșit, că lucrurile se mișcă diferit pe Pământ și în ceruri. Cu toate acestea, Physica, tratatul lui Aristotel cu privire la natura mișcării, schimbării și timpului, iese în evidență, deoarece în el a prezentat un mod sistematic de a studia lumea naturală, unul care s-a menținut timp de două milenii și a dus la metoda științifică modernă.

4. Despre mișcările de revoluție ale corpurilor cerești (1543)

Copernic a așteptat până când s-a aflat pe patul său de moarte pentru a publica acest volum, apoi l-a prefațat cu o scrisoare de aprobare semnată chiar de către Papa Paul al III-lea, în care era explicat de ce opera nu reprezenta o erezie. Nici o dezbatere aprinsă nu a decurs din acest volum până la mult timp după moartea lui Copernic.

Copernic, a argumentat că Pământul și celelalte planete se mișcă în jurul Soarelui și nu că tot Universul se învârte în jurul Pământului și astfel a stârnit o revoluție în care gândirea științifică a îndrăznit să se îndepărteze de dogma religioasă.

3. Dialog despre cele două mari sisteme ale lumii (1632)

Conversația din Dialog dintre Salviati, reprezentându-l pe Galileo, Sagredo, laicul inteligent și Simplicio, credincios al doctrinelor aristoteliene, adună toate argumentele teoriei lui Copernic  ale teoriei tradiționale geocentrice. Spre deosebire de Aristotel, abordarea lui Galileo asupra cosmologiei este fundamental spațială și geometrică: axa Pământului își păstrează orientarea în spațiu în timp ce Pământul înconjoară Soarele, iar corpurile care nu sunt sub forță își păstrează viteza, deși această inerție este în cele din urmă circulară.

Papa a convocat o comisie specială pentru a examina cartea și a face recomandări. Aceasta a constatat că Galileo nu tratase cu adevărat teoria copernicană ipotetic și a recomandat ca Inchiziția să înceapă un proces. Galileo a fost chemat la Roma în 1633, și în apărarea sa, cercetătorul a prezentat o scrisoare de la cardinalul Bellarmine, pe atunci mort, afirmând că era sfătuit doar să fie atent. Cazul s-a aflat într-o oarecare situație de impas și Galileo a mărturisit că și-a exagerat teoriile.

2. Principiile matematice ale filozofiei naturale (1687)

Cu această carte, Newton a pus bazele unei revoluții științifice, dar și fizicii moderne, pornind de la cele trei legi al mișcării.  Cartea enunță legile mișcării lui Newton, formând baza mecanicii clasice: Legea lui Newton a gravitației universale și o derivare a legilor lui Kepler ale mișcării planetare, pe care le-a determinat pentru prima dată empiric.

Textul nu are un stil ușor de parcurs, dar accesibil pentru oricine are o educație medie, fiind astfel o oportunitate de a înțelege o parte din munca unuia dintre cele mai mari genii din istoria științei.

1. Originea speciilor (1859)

Capodopera lui Darwin este, incontestabil, Originea speciilor, în care și-a prezentat teoria evoluției prin selecție naturală. Înainte de publicare, punctul de vedere predominant era că fiecare specie a existat în forma sa actuală încă din momentul creației divine și că oamenii erau o formă privilegiată de viață, deasupra și în afara naturii.

Darwin și-a păstrat secrete ideile timp de aproape două decenii în timp ce le-a consolidat cu observații și experimente suplimentare. Rezultatul este o avalanșă de detalii, se pare că nu există specii pe care să nu le fi contemplat. Această carte a pus la îndoială dogmele religioase, dar a și oferit un nou impuls biologiei.

Citește și:

”Procesul maimuţei”. Un profesor a ajuns în faţa judecătorilor pentru că l-a predat pe Darwin

Procesul lui Galileo. Modelul heliocentric în fața dogmei religioase

Teoriile lui Einstein demonstrate de către observațiile realizate asupra unor stele

Oamenii de ştiinţă au găsit modalitatea de a rezolva ”problema celor trei corpuri” care i-a dat bătăi de cap inclusiv lui Newton