Home » Cultură » Lord Byron, poetul tuturor pasiunilor. „Deși de moarte strașnic ne ferim, totuși un sfert din viață noi dormim”

Lord Byron, poetul tuturor pasiunilor. „Deși de moarte strașnic ne ferim, totuși un sfert din viață noi dormim”

Lord Byron, poetul tuturor pasiunilor. „Deși de moarte strașnic ne ferim, totuși un sfert din viață noi dormim”
Sursa foto: Profimedia
Publicat: 04.05.2023

Lord Byron (1788 – 1824) a fost un poet romantic și satiric englez, captivând interesul unei lumi întregi prin poeziile sale și personalitatea specială și, în același timp, controversată.

Deși a devenit celebru prin poemul autobiografic Pelerinajul lui Childe Harold (1812-18) – și prin numeroasele sale aventuri amoroase – este poate mai cunoscut astăzi pentru realismul satiric expus în Don Juan (1819-24).

Este amintit ca fiind unul dintre cei mai mari poeți din literatura engleză, operele sale fiind un regal al  profunzimilor emoționale, romantismului și frumuseții lirice.

Byron a captivat mintea și inima occidentalilor

Prin dinamismul, sexualitatea, revelația de sine și revendicările sale de libertate pentru oamenii oprimați de pretutindeni, Byron a captivat mintea și inima occidentalilor așa cum puțini scriitori au făcut-o, imprimând literelor, artelor, politicii și chiar stilurilor vestimentare din secolul al XIX-lea imaginea și numele său ca întruchipare a romantismului.

Amintirea fericirii nu aduce fericire în plus; amintirea durerii înseamnă mai multă durere. (Lord Byron)

A avut un stil de viață neconvențional, a fost implicat în numeroase escapade romantice, iar uneori a reușit să atragă atenția și printr-un comportament scandalos. Lord Byron a fost un membru proeminent al aristocrației engleze, fiind cunoscut pentru spiritul, farmecul și inteligența sa. Un om al contradicțiilor, ar spune unii. Un om al pasiunilor pe care le-a trăit cu putere și convingere, într-un mod liber și sălbatic.

Este o josnică părăsire a raţiunii să renunţăm la dreptul nostru de a gândi – ultimul şi singurul nostru loc de refugiu. (Lord Byron)

Dar arta poeziei și amorurile nu au fost singurele preocupări ale acestui spirit romantic, rebel, pasional și îndrăzneț. Byron a fost profund implicat în politică și a luptat pentru independența Greciei față de Imperiul Otoman, murind chiar în Grecia, în 1824, în timp ce susținea această cauză.

Cei care mor pentru o cauză măreaţă nu eşuează niciodată. (Lord Byron)

Lord Byron (numele complet este George Gordon Noel Byron) s-a născut la Londra, la 22 ianuarie 1788, într-o familie aristocratică, fiind fiul lui Catherine Gordon de Gight, o moștenitoare scoțiană săracă, și al căpitanului John („Mad Jack”) Byron, un văduv vânător de averi ce avea o fiică, pe Augusta, în momentul în care s-a căsătorit cu Catherine. Căpitanul risipitor a tocat moștenirea soției sale, a lipsit la nașterea singurului său fiu și, în cele din urmă, a plecat în Franța ca exilat din cauza creditorilor englezi, unde a murit în 1791, la doar 36 de ani.

A crescut într-o atmosferă tensionată emoțional

Instabilă din punct de vedere emoțional, Catherine Byron și-a crescut fiul într-o atmosferă tensionată emoțional, trecând de la momente de tandrețe excesivă, la altele manifestate printr-un temperament feroce. Era la fel de predispusă să își bată joc de handicapul fiului ei (Lord Byron se născuse cu o malformație la piciorul drept), cât și să se consulte cu doctorii pentru corectarea acesteia.

De la doica sa presbiteriană, Byron a dezvoltat interesul pentru Biblie și o fascinația de lungă durată pentru doctrinele calviniste ale răului înnăscut și ale mântuirii predestinate. Școlarizarea timpurie i-a insuflat un devotament pentru lectură și mai ales o „mare pasiune” pentru istorie, care a influențat o mare parte din scrierile sale ulterioare.

S-a născut cu piciorul drept deformat

Lord Byron s-a născut cu piciorul drept deformat, fiind mai scurt și mai subțire decât cel stâng, iar din cauza tălpii piciorului care era răsucită spre interior, Byron mergea mai degrabă pe o parte a piciorului decât pe talpă. În ciuda handicapului său, poetul a devenit un înotător prestigios, manifestând o mare mândrie pentru realizările sale. În 1982, Lord Byron a primit titlul de înotător de onoare fiind inclus în International Marathon Swimming Hall of Fame. Lord Byron a fost unul dintre primii pionieri ai înotului în ape deschise. La 3 mai 1810, inspirat de legenda lui Leandru și Hero, poetul reușea din două încercări să traverseze Hellespontul, înotând 6,4 km, într-o oră și zece minute.

Avea doar 12 ani când s-a îndrăgostit de una dintre verișoarele sale, Margaret Parker, fiori timpurii ce i-au declanșat primele porniri poetice. Înainte de a ajunge la vârsta adolescenței, Byron a fost inițiat sexual de menajera lui, iar la 10 ani moștenea titlul și moșiile unchiului său (plus ceva datorii), cu această ocazie devenind „Lord”.

Childe Harold’s Pilgrimage (Pelerinajul lui Childe Harold), ce îl face celebru peste noapte, un lung poem narativ despre călătorii și romantism, a fost publicat în patru părți, între 1812 și 1818, bazându-se în mare parte pe propriile sale călătorii din tinerețe efectuate în Europa.

Poemul a fost considerat una dintre operele cele mai importante ale literaturii engleze și a contribuit la stabilirea reputației lui Byron ca figură de prim rang a mișcării romantice, descriind călătoriile și reflecțiile unui tânăr obosit de lume care, dezamăgit de o viață plină de plăceri și desfătări, își caută distracția în țări străine.

Byron era un mare iubitor de animale. În Italia, acolo unde deținea o casă, avea în grijă zece cai, opt câini, trei maimuțe, cinci pisici, un vultur, o cioară, un șoim, cinci păuni, două găini de Guineea și un cocor egiptean.

Bietul câine, în viaţă cel mai credincios prieten. Primul care te întâmpină, cel dintâi care te apară.

„Nebun, rău și periculos”

Astfel îl descria Lady Caroline Lamb pe iubitul ei, George Gordon Noel, al șaselea baron Byron și unul dintre cei mai mari poeți romantici din literatura engleză.

Byron începuse relația cu Lady Caroline în 1812. O relație pasională, excentrică și, teoretic, interzisă. Lady Caroline era căsătorită. Au urmat iubirile cu Lady Oxford, Lady Frances Webster și, foarte probabil, cu sora sa vitregă căsătorită, Augusta Leigh, în 1814, Augusta născând o fiică. Despre micuță, deși primise numele de familie al tatălui ei, Leigh,  bârfele spuneau că ar fi fost fiica lui Byron. Și, poate în încercarea de a-și reface reputația, Byron s-a căsătorit în anul următor cu Annabella Milbanke, cu care a avut o fiică, Augusta Ada. Din cauza numeroaselor aventuri ale lui Byron, a zvonurilor privind bisexualitatea sa (homosexualitatea era ilegală în acea perioadă) și a scandalului din jurul relației sale cu Augusta, cuplul s-a despărțit la scurt timp după nașterea copilului lor.

În aprilie 1816, Byron a fugit din Anglia, lăsând în urmă o căsnicie eșuată, aventuri notorii și datorii tot mai mari. Și-a petrecut acea vară la Lacul Geneva împreună cu poetul Percy Bysshe Shelley, cu soția acestuia, Mary, și cu sora vitregă a lui Mary, Claire Clairmont, cu care Byron avusese o aventură în timp ce se afla la Londra. Claire era o brunetă atrăgătoare, plină de viață și voluptoasă, iar cuplul și-a reluat relația. În 1817, ea s-a întors la Londra și a dat naștere fiicei lor, Allegra.

Byron a călătorit în Italia. În Veneția a avut mai multe aventuri, cele mai multe fiind cu femei măritate.

În 1819, a început o aventură cu contesa Teresa Guiccioli, care avea doar 19 ani și era căsătorită cu un bărbat de aproape trei ori mai în vârstă decât ea. Cei doi au devenit inseparabili, astfel că Byron s-a mutat cu ea în 1820. În timpul acestei perioade trăite în Italia, Byron a scris unele dintre cele mai faimoase lucrări ale sale, printre care „Beppo”, „Profeția lui Dante” și poemul satiric „Don Juan”, pe care nu l-a terminat niciodată.

Călătoriile sale anterioare i-au lăsat lui Byron o mare pasiune pentru Grecia. El a susținut războiul grecesc pentru independența Greciei față de turci și în 1823 a părăsit Genova pentru a călători în Cefalonia și a se implica în problemele de acolo. A cheltuit 4000 de lire sterline pentru recondiționarea flotei grecești, iar în decembrie 1823 a navigat spre Messolonghi, unde a preluat comanda unei unități grecești de luptători.

Starea sa de sănătate a început să se deterioreze, iar în februarie 1824 s-a îmbolnăvit iremediabil, murind la Missolonghi, pe 19 aprilie.

Păşeşte-n Frumuseţe

Păşeşte-n Frumuseţe, ca o noapte
Când nu sunt nori şi ceru-i înstelat
Sclipirile şi bezna fără şoapte
Pe chipul ei şi-n ochi s-au adunat:
Şi m-am mirat să văd lumini în noapte
Ce zilei sumbre Cerul nu le-a dat.

Mai multă umbră, raze mai puţine
Au afectat necunoscutul har
Ce-i ondulează părul negru bine
Şi chipul i-l aprinde ca un jar;
Pe care gânduri trec, pure şi line,
Ce vin din locul lor originar.

Şi pe acel obraz, şi pe sprânceană,
Atât de blând, de calm, de elocvent,
Are un zâmbet, iar culoarea-i faină,
Căci binele îl face-n mod frecvent,
Şi mintea îi este împăcată-n taină,
Iar inima iubeşte inocent!

(traducere de Octavian Cocoș)

Surse:

https://www.bbc.co.uk/programmes/articles/2LxcnqbchmS4BrGMrP23N0F/mad-bad-and-dangerous-to-know-9-fascinating-facts-about-lord-byron

https://www.britannica.com/biography/Lord-Byron-poet

Vă mai recomandăm să citiți și:

Charles Baudelaire, unul dintre cei mai influenți poeți ai secolului al XIX-lea

William Butler Yeats, unul dintre cei mai iubiți poeți irlandezi

Hafez, poetul poeților care te poate ajuta să găsești sensul unei vieți mai bune

Virgiliu, poetul preferat al romanilor

Roxana Ioana Ancuța
Roxana Ioana Ancuța
Roxana-Ioana Ancuța este jurnalist cu o experiență de aproape 15 ani în presa scrisă. Absolventă a facultății Școala Superioară de Jurnalistică și având un master în Comunicare și Relații Publice, îi place foarte mult să scrie, aceasta fiind nu doar o profesie, ci un mod de a fi ea ... citește mai mult
Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase