Ady Endre, poetul transilvăneano-maghiar

Considerat a fi una dintre cele mai importante figuri din literatura maghiară, Ady Endre (22 noiembrie 1877 – 27 ianuarie 1919) a fost un poet și jurnalist maghiar de la începutul secolului al XIX-lea care a încercat mereu să se desprindă de stilul tradițional, folcloric adoptat de poeții maghiari ai secolului în care a trăit, devenind primul dintre poeții moderni din țara sa.

„Poetul crizei maghiare”, l-a definit Czesław Miłosz, poet polonez laureat al Premiului Nobel, a cărui poezie, așa cum a fost descrisă de un alt poet și scriitor maghiar, György Faludy, „este o sursă nesfârșită de inspirație pentru literatura maghiară, nu numai datorită conținutului și formei sale, ci și pentru mesajul său revoluționar.”

• Ana Blandiana, la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”: „Am învățat să citesc și am început să…
• Scriitoarea Ana Blandiana, invitată la podcastul „Altceva cu Adrian Artene”, a povestit despre „cea mai grea”…

Poezia lui Ady Endre a reprezentat un punct de cotitură în literatura maghiară, deschizând calea unei sensibilități moderne și a unui nou tip de expresie lirică. „Vocea lui Ady a fost o trompetă care a sunat alarma pentru ca poporul maghiar să se trezească din somn și să se alăture luptei pentru libertate”, spunea Gyula Illyés, poet și scriitor maghiar.

„Ady nu a fost doar un poet, ci și un revolutionar adevărat care a zguduit din temelii literatura și cultura maghiară, influența sa continuând să fie resimțită și astăzi.” (Imre Kertész, scriitor maghiar laureat al Premiului Nobel)

Poet inovator

Poezia lui Ady a fost inovatoare și revoluționară, desprinzându-se de formele și temele tradiționale ale literaturii maghiare de la acea vreme.

A experimentat versuri libere, metafore îndrăznețe și imagini neconvenționale.

Activist politic

Ady a fost foarte cunoscut și pentru implicările sale în politică, folosindu-și scrierile pentru a milita pentru justiție socială și reforme politice.

A fost un critic vocal al Imperiului Austro-Ungar și, mai târziu, al guvernului maghiar după ce acesta a devenit un stat fascist.

Jurnalist influent

Pe lângă poezia sa, Ady s-a remarcat și datorită articolelor jurnalistice politice și culturale cu un impact real în formarea opiniei publice, publicate în mai multe ziare și reviste.

De altfel, opiniile sale clare, pertinente și vocale vizavi de regimul politic al cărui martor era au făcut din Endre o figură controversată a epocii.

Născut într-un sat, acum, românesc

Ady Endre s-a născut la 22 noiembrie 1877, în satul Ady Endre din județul Satu Mare, în trecut localitate numită Eriu-Mețenț, din comitatul Sălaj ce aparținea de Regatul Ungariei, într-o familie de origine nobilă, religioasă, dar săracă. Talentul scriitoricesc și l-a desăvârșit odată cu publicarea primei poezii, la doar 18 ani, în ziarul Szilágy ce-și avea sediul în același oraș.

A studiat dreptul, dar nu a profesat niciodată în acest domeniu, interesul său, imediat după terminarea studiilor, îndreptându-se către jurnalism și poezie. Prima colecție de poezii, intitulată simplu Versek (Poezii), a fost publicată în 1899. Când a simțit că mediul în care trăiește îi limitează ambițiile literare, a decis să se mute la Nagyvárad, loc cunoscut ca fiind un bogat patrimoniu cultural. Jurnalist la ziarul Nagyváradi Napló, Endre a publicat o nouă colecție de versuri în anul 1903, în perioada în care se străduia, încă, să se remarce prin operele sale ca fiind un scriitor serios. În direcția asta, una dintre șansele lui Ady a fost întâlnirea cu o bogătașă maghiară, Adél Brüll, care trăia însă la Paris, o femeie de care poetul s-a amorezat iremediabil, deși aceasta era căsătorită. Adél a fost pentru Endre un fel de muză, prezența ei în viața poetului influențându-l mult și inspirându-l profund în scrierile sale.

Atunci când a simțit că are nevoie de o „scenă” mai mare pe care să lucreze și să se desfășoare, Endre s-a mutat la Budapesta, acolo angajându-se la un alt ziar  – Budapest Journal – în paginile căruia a publicat sute de articole și o serie de poezii.

În același timp, harta politică a Europei începea să sufere schimbări odată cu debutul Primului Război Mondial, Ady devenind membru al unui grup radical (Huszadik Század) (Secolul XX), iar viața sa literară începând să aibă un impact real în scrierile lui. Astfel, în 1906, a apărut al treilea volum de poezii, Új versek (Poezii noi), descris ca fiind colecția responsabilă pentru nașterea poeziei maghiare moderne. A urmat Vér és arany (Sânge și aur), această a patra colecție consacrându-i numele de mare scriitor.

Între activitățile sale dedicate poeziei și jurnalismului, Endre își făcea timp și pentru cea care era poezia sufletului său – Adél Brüll – pe care o vizita la Paris ori de câte ori putea.

După anul 1907, atunci când a părăsit Budapesta, restabilindu-se la Nagyvárad, Endre a devenit unul dintre membrii fondatori ai grupului literar Holnap (Mâine), pas care nu i-a adus neapărat satisfacții. Ady era deranjat de compania colegilor poeți care, gândea el, se foloseau de faima și succesul său pentru a le promova pe ale lor.

Susținut de radicalii de stânga, hulit de naționaliștii de dreapta

Deși valoarea artistică a „noilor poezii” era de necontestat, Ady a devenit ținta unor atacuri care s-au transformat curând într-o luptă politică, Ady fiind susținut de radicalii de stânga, care îl aclamau ca pe un profet, și hulit de naționaliștii de dreapta.

În lucrările sale ulterioare, Ady a renunțat la insultele gratuite, atingând un nivel mai înalt de cenzură socială și politică. Înțelegerea mai profundă a problemelor din țara sa, neajunsurile societății, nedreptățile politice și suferințele cauzate de Primul Război Mondial, l-au inspirat să găsească noi mijloace de exprimare a durerii și a furiei. În acel moment, sănătatea sa șubredă, subminată de o viață risipitoare, s-a dovedit incapabilă să reziste presiunii unei munci constante și grele. Publicase 10 volume de poezie în 12 ani, precum și povestiri scurte și nenumărate articole.

Endre Ady, care în timpul scurtei sale vieți devenise aproape dependent de alcool și de droguri (în 1909 chiar ajunge într-un centru de dezintoxicare) a murit la 27 ianuarie 1919, la Budapesta, la vârsta de 41 de ani.

Prietenia cu Octavian Goga

În  perioada în care a trăit la Paris, între 1904 și 1914, vrăjit de personalitatea și iubirea amantei sale, Ady Endre cunoaște mediul artistic și cultural parizian, iar în calitate de jurnalist corespondent al unor publicații maghiare, documentează, cât poate de bine, cărările alunecoase ale politicii, manifestând tot felul de sentimente de frustare socială, scrie muzeuloctaviangoga.ro. Așa devine Ady Endre un rebel al epocii.

„Este încredinţat de vocaţia mesianică a patriei sale în lupta pentru independenţă împotriva Austriei habsburgice. Din această perspectivă trebuie înţeleasă și atitudinea lui de confrerie intelectuală, de idealuri comune cu viitorul poet naţional al românilor vecini, Octavian Goga, pe care va încerca să-l atragă, ca ardelean, în lupta împotriva stăpânirii habsburgice, sub opresiunea căreia se aflau ambele popoare. Astfel, această solidaritate culturală s-a cimentat pentru prima dată în 1912, prin reacţia vehementă, publică a lui Ady Endre care a scris în revista Világ articolul Octavian Goga rabsága (Robia lui Octavian Goga) – reprodus apoi și de revista românească Luceafărul – la aflarea veștii că reactivul poet al românilor a fost întemniţat la Seghedin.

Atunci când ospitalitatea ungurească oficială l-a găzduit pe Octavian Goga, marele poet al românilor, în temniţa de la Seghedin, i-am trimis salutul meu. Fratelui salut de frate, dragoste nobilului luptător. În cazul acesta contează numai că i-am trimis salutul dintr-un sanatoriu. De atunci, în sanatoriul din Varosmajor, profesorul Szabo şi zeloşii medici m-au pus frumuşel pe picioare. Acum, după atâtea şi atâtea săptămâni, cu toată starea sănătăţii mele, totuşi mă întorc timid şi trist în lume şi-l invidiez cu o reprobabilă pizmă pe Goga. Trebuie să fie o fatalitate în faptul că, atunci când Goga a intrat cu triumf divin în pivniţa sa, eu m-am prăvălit neputincios şi zdrobit în sanatoriu, or, eu, deşi am cunoscut închisoarea Seghedinului numai în vremea apucăturilor de filfizon ale tinereţii mele, pe Dumnezeul meu, altceva am voit. (…)”. 13 aprilie 1912 (traducere în română de Veturia Goga, arhiva Muzeului Memorial Octavian Goga)

Surse:

http://www.muzeuloctaviangoga.ro/patrimoniu/locatarii-de-la-ciucea/ady-endre

https://www.britannica.com/art/Western-literature

Vă mai recomandăm să citiți și:

Lord Byron, poetul tuturor pasiunilor. „Deși de moarte strașnic ne ferim, totuși un sfert din viață noi dormim”

Sylvia Plath, poeta care s-a sinucis la 30 de ani. „Sărută-mă şi vei vedea cât sunt de importantă”

Hafez, poetul poeților care te poate ajuta să găsești sensul unei vieți mai bune

William Butler Yeats, unul dintre cei mai iubiți poeți irlandezi