Wisteria, secretul din pânza lui Claude Monet

Claude Monet (1840 – 1926), părintele impresionismului, celebru pentru capacitatea de a surprinde lumina, culoarea și natura, a lăsat moștenire artei câteva dintre cele mai spectaculoase lucrări, printre ele numărându-se seria Nuferilor, care a devenit cumva semnătura sa în pictură.

Mai recent, însă, a avut loc o descoperire în timpul restaurării uneia dintre operele lui mai puțin populare, Wisteria, descoperire care a scos la lumină un secret fascinant care vine cu informații noi despre procesul creativ și evoluția artistică a lui Monet.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Pictată între 1919 și 1920, Wisteria face parte din operele târzii ale artistului, create în perioada petrecută la Giverny, unde și-a cultivat meticulos grădina pentru a servi atât ca sursă de inspirație, cât și ca subiect pentru picturile lui. Tabloul înfățișează o cascadă de flori de glicină, ale căror nuanțe purpurii delicate se amestecă în apa strălucitoare de dedesubt. Este o compoziție senină și care îndeamnă la visare, tipică stilului ulterior al lui Monet.

Odată cu avasarea în etapele de restaurare, specialiștii, examinând pictura mai îndeaproape, au observat ceva neobișnuit. Anumite tușe și texturi păreau inconsistente cu imaginea de suprafață, sugerând că Monet ar fi pictat peste o lucrare anterioară. Supusă examinărilor suplimentare, de data aceasta cu raze X, s-au descoperit nu doar modificările subtile pe care Monet le-a făcut compoziției în timp ce lucre, dar și faptul că sub glicină se aflau contururile slabe ale unei alte picturi – unul dintre faimoșii nuferi ai lui Monet.

Descoperirea a fost considerată revoluționară și sugera că Monet reutilizase o pânză veche, de altfel, o practică care nu este neobișnuită în rândul artiștilor care doresc să economisească ori să experimenteze. Dar ceea ce a făcut această descoperire deosebit de semnificativă a fost posibilitatea ca pictura cu nuferi ascunsă să fie una dintre lucrările finale ale lui Monet din acea serie, servind drept punte de legătură între cunoscuții săi nuferi și picturile cu glicine care au marcat apusul carierei lui.

În momentul în care a pictat Wisteria, Monet avea peste 70 de ani, se lupta cu vederea șubredă și cu urmările emoționale ale Primului Război Mondial, dar cu toate astea, a continuat să rămână profund dedicat artei sale, depășindu-și continuu limitele.

Reutilizarea pânzei ridică niște semne de întrebare. A pictat Monet în mod intenționat peste pictura cu nuferi sau a fost o decizie spontană, determinată de evoluția viziunii sale? Potrivit lui Ruth Hoppe, conservator de artă modernă la Gemeentemuseum, „artiștii refolosesc adesea pânzele din motive practice, dar în cazul lui Monet, acest lucru ar putea reflecta, de asemenea, căutarea lui neobosită a perfecțiunii. Se știe că distrugea lucrările pe care le considera nesatisfăcătoare, așa că faptul că a ales să picteze peste această piesă sugerează că ar putea avea o anumită semnificație.”

Ar putea fi o fază de tranziție în opera lui Monet. În momentul în care a început să picteze glicina, Monet s-a îndepărtat de compozițiile mai structurate ale picturilor sale anterioare cu nuferi, adoptând un stil mai liber, aproape abstract. Iar seria glicinelor, cu viziunea sa fluidă și eterică, poate fi văzută ca o evoluție naturală a nuferilor, în vreme ce pictura ascunsă ar putea fi veriga lipsă între aceste două corpuri de lucrări.

Și Wisteria nu este un caz izolat în istoria artei. Mulți artiști au pictat peste lucrări anterioare, fie din necesitate, fie ca parte a procesului creativ. Un exemplu notabil este portretul lui Sir Francis Walsingham, șeful spionajului reginei Elisabeta I, care a fost descoperit sub o reprezentare a Fecioarei Maria.

În final, ca și concluzie, deși seria Nuferi este, fără îndoială, cea mai faimoasă operă a lui Monet, picturile cu glicină ocupă un loc special în opera lui. Pictate în ultimii ani ai vieții sale, lucrările pot fi numite o culme a explorării artistice. Glicina, cu florile în cascadă și jocul de lumini și umbre, i-a permis lui Monet să depășească limitele impresionismului, aventurându-se într-un stil mai abstract și mai expresiv.

Surse:

https://www.smithsonianmag.com/smart-news/hidden-water-lily-found-beneath-monet-painting-180972353/

https://www.thetimes.com/article/monets-last-water-lily-hidden-under-wisteria-tfh27xcmr

https://www.nytimes.com/2019/06/03/arts/monet-wisteria-water-lilies.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Prânzul la iarbă verde, cel mai „scandalos” tablou al lui Manet

Portretul ascuns din tabloul Bacchus al lui Caravaggio. Un mister vechi de peste 400 de ani dezvăluit de tehnologia modernă

Primul mare furt de oiecte de artă din istorie. Tabloul luat de pirați

Radu Dogaru, românul care a furat tablouri dintr-un muzeu din Rotterdam. Mama sa ar fi ars lucrările de artă