Arthur Edward Waite, omul care a revoluționat tarotul modern

Arthur Edward Waite (1857-1942) a fost un ocultist, mistic și erudit britanic, cunoscut mai ales pentru co-crearea pachetului de cărți de tarot Rider-Waite (1909). O figură proeminentă în cercurile ezoterice, Waite a fost membru al Ordinului Hermetic al Zorilor Aurii și cea mai mare parte a vieții și-a dedicat-o studierii simbolismului, misticismului și tradițiilor secrete. Deși a comandat și a supravegheat crearea pachetului de tarot – proiectându-i structura, selectându-i simbolurile și elaborându-i ghidul de interpretare – ilustrațiile propriu-zise au fost executate de artista și colega ocultistă Pamela Colman Smith, ale cărei contribuții au rămas în mare parte necreditate timp de decenii.

Pachetul lui Waite a revoluționat tarotul prin asocierea imaginilor vii și narative cu fiecare carte a Arcanei minore (anterior, doar Arcanele majore erau ilustrate în majoritatea pachetelor). Această inovație a făcut tarotul mai accesibil și mai intuitiv pentru cititori, consolidând statutul Rider-Waite de pachet modern definitiv. În ciuda activității și a influenței sale academice, moștenirea lui Waite rămâne împletită cu arta lui Smith – o colaborare care continuă să stârnească discuții despre paternitate, recunoaștere și rolul adesea ignorat al femeilor în istoria ocultismului.

• INTERVIU EXCLUSIV cu Adrian Buga, istoric și consilier al Casei Regale. Erorile grave care au dus…
• Test de cultură generală. Cum a murit Shakespeare?

Arthur Edward Waite s-a născut la 2 octombrie 1857, în Brooklyn, New York, din Charles F. Waite, căpitan al marinei comerciale americane, și Emma Lovell, o englezoaică provenită dintr-o familie modestă. După moartea tatălui, Waite, împreună cu mama, mătușa și sora lui, au revenit în Anglia stabilindu-se la Londra, unde a avut o copilărie destul de grea, având în vedere faptul că a fost crescut în sărăcie, dar cu toate astea într-un mediu religios (a fost expus credinței romano-catolice de către mama sa devotată), al cărui ritualuri și simboluri posibil să fi stat la baza fascinației sale ulterioare pentru misticism.

Waite a urmat cursurile Colegiului St. Charles, o mică școală privată din Londra, însă constrângerile financiare l-au forțat să părăsească educația formală la vârsta de 13 ani, devenind autodidact și cufundându-se în literatură, în special în filosofie și texte oculte. Printre lecturile sale timpurii s-au numărat lucrările ocultistului francez Éliphas Lévi și scrierile mistice ale lui Thomas Vaughan (1621 – 1666), cleric, filosof și alchimist galez, care a scris în limba engleză, amintit pentru activitatea sa în domeniul magiei naturale. A publicat și sub pseudonimul Eugenius Philalethes.

Printre influențele sale se numără Johannes Trithemius (1462-1516), Heinrich Cornelius Agrippa (1486-1535), Michael Sendivogius (1566-1636) și rosicrucianismul (începutul secolului al XVII-lea).

Până la sfârșitul adolescenței, Waite vorbea fluent franceza și traducea texte ezoterice.

Călătoria mistică a lui Waite a început în mod serios după moartea surorii sale Frederika, în 1874. Îndurerat, a căutat alinare participând la ședințe de spiritism și explorând filosofii metafizice. În 1891, s-a alăturat Ordinului Hermetic al Zorilor Aurii, o societate secretă dedicată studiului ocultismului, astrologiei și magiei rituale. Golden Dawn a devenit căminul său intelectual, deși mai târziu a fost deziluzionat de politica internă și de fracțiunile sale divizate.

În 1903, Waite a co-fondat Ritul Independent și Rectificat al Zorilor Aurii (redenumit ulterior Ordinul Sfânt al Zorilor Aurii), punând accentul pe misticismul creștin în detrimentul magiei ceremoniale. Concentrarea sa s-a îndreptat spre sintetizarea tradițiilor oculte cu teologia mistică și Cabala creștină.

În 1909, a creat pachetul de cărți de tarot Rider-Waite, în colaborare cu artista, ilustratoarea și ocultista Pamela Colman Smith. Spre deosebire de seturile anterioare, care conțineau doar cărți ilustrate ale Arcanei Majore, Waite i-a cerut lui Smith să picteze scene simbolice pentru toate cele 78 de cărți, inclusiv pentru Arcanele Mici, o inovație care a făcut tarotul mai accesibil, deoarece imaginile ofereau indicii intuitive pentru interpretare. Waite a fost autorul ghidului însoțitor, The Key to the Tarot (Cheia tarotului), deși a minimalizat utilizările divinatorii ale cărții, prezentând-o mai degrabă ca un instrument de reflecție spirituală.

Waite a fost și un scriitor prolific, producând peste 70 de cărți despre ocultism, francmasonerie, alchimie și misticism, printre care The Book of Ceremonial Magic (1911), un studiu critic al grimoarelor (cărți de vrăji), The Holy Kabbalah (1929), o explorare a legăturilor misticismului evreiesc cu ezoterismul creștin, traduceri ale scrierilor lui Éliphas Lévi și ale scrierilor hermetice și alchimice ale lui Paracelsus (medic elvețian, alchimist, teolog laic și filosof al Renașterii germane)

În 1915, a fondat Fellowship of the Rosy Cross, ordin mistic ce a îmbinat idealurile rosicruciene, Cabala creștină și viziunea lui Waite asupra spiritualității „Bisericii ascunse”. A pus accentul pe transformarea interioară în detrimentul magiei rituale.

Așadar, filosofia ezoterică a lui Waite se axa pe misticismul creștin, încercând să reconcilieze tradițiile oculte cu teologia creștină, în același timp considerându-l pe Hristos ca fiind simbolul suprem al uniunii divine.

Waite a acordat prioritate iluminării spirituale în fața câștigurilor materiale sau a fenomenelor paranormale, încadrând magia ca o cale către realizarea de sine.

În ultimii săi ani, Arthu Edward Waite s-a retras din cercurile oculte publice, concentrându-se pe scris și reflecție. S-a căsătorit în 1900 cu Ada Lakeman (de asemenea o mistică) și au avut o fiică, Sybil. După moartea Adei în 1924, s-a căsătorit cu Mary Broadbent Schofield.

Waite a murit la 19 mai 1942, la Londra, lăsând în urmă o operă ce a pus bazele ezoterismului occidental din secolul al XX-lea, îmbinând misticismul cu rigoarea academică.

Pe scurt, cum a revoluționat Arthur Edward Waite tarotul modern?

Prin inovații radicale care au transformat felul în care cum utilizăm, interpretăm și percepem cărțile de tarot în ziua de azi.

Înainte de Rider-Waite Tarot (1909), majoritatea deck-urilor aveau ilustrate doar cele 22 de cărți ale Arcanelor Majore (precum Înțeleptul, Roata Norocului etc). Cele 56 de cărți de joc Arcanele Minore asociate cu viața cotidiană erau reprezentate doar prin simboluri repetitive. Împreună cu ocultista, ilustratoarea și scriitoarea Pamela Colman Smith, Waite a creat scene simbolice și narative pentru toate cele 78 de cărți, inclusiv Minor Arcana (Arcanele Minore), ilustrațiile realizate de Smith, sub îndrumările lui Waite, făcând tarotul accesibil chiar și pentru începători.

A integrat simbolismul universal în cărțile de tarot prin influențe din Cabala, Alchimie, Mitologie egipteană și Creștinism mistic, transformând tarotul dintr-un simplu instrument de divinație într-o hartă a călătoriei spirituale.

A democratizat tarotul, prin lucrările sale promovând ideile că tarotul este un instrument de introspecție, nu doar de prezicere, încurajând utilizarea sa pentru dezvoltare personală, punând bazele tarotului modern și schimbându-i rolul în cultură. De la un joc de societate asociat cu ghicitori de stradă, la un instrument de analiză psihologică și spirituală folosit de terapeuți, artiști și cercetători.

Cu toate acestea, ca un paradox, deși a revoluționat tarotul, Waite a disprețuit divinația și a văzut deck-ul ca o unealtă mistică, nu ca un mijloc de a „prezice viitorul”.

„Tarotul este un sistem de idei vechi, dar nu este un sistem de superstiție.”

Surse:

https://www.mistertarot.com/arthur-edward-waite%E2%80%94designer-of-the-modern-tarot/

https://www.encyclopedia.com/science/encyclopedias-almanacs-transcripts-and-maps/waite-arthur-edward-1857-1942

Vă mai recomandăm să citiți și:

Cabala, de la misticismul antic la spiritualitatea modernă

Misticism, eterna căutare a divinului și a necunoscutului

Aleister Crowley: cum a devenit un proscris victorian nașul renașterii oculte

Georg Baresch: societatea secretă, manuscrisul Voynich și teoria conspirației fără sfârșit