René Magritte, maestrul suprarealismului. Taina din spatele mărului plutitor

Pictorul belgian René Magritte, creatorul emblematicului tablou Fiul Omului (1964), a redefinit percepția realității prin paradoxuri vizuale, punând la îndoială granița dintre obiect și reprezentare. Viața sa a fost marcată de tragedia copilăriei – sinuciderea mamei, al cărei trup a fost găsit cu fața acoperită – un motiv care reapare obsedant în operele sale (The Lovers, 1928).

De la primele lucrări influențate de impresionism și cubism până la creațiile sale celebre, precum Trădarea imaginilor („Aceasta nu este o pipă”), Magritte și-a perfecționat un stil unic: realism meticulos combinat cu simbolism enigmatic. Pălăriile bowler, merele plutitoare și cerurile invadând spații interioare (The Empire of Light) devin semne recurente ale unei lumi în care aparența ascunde adevăruri profunde.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Deși asociat cu suprarealiștii ca André Breton, Magritte a dus o viață deliberat simplă alături de soția sa, Georgette, singura lui muză. Opera artistului, inițial criticată, a câștigat ulterior recunoaștere internațională, influențând de la Beatles, logo-ul Apple Corps, până la mod (Comme des Garçons). Astăzi, tablourile lui Magritte se vând cu zeci de milioane de euro, iar Muzeul Magritte din Bruxelles păstrează cea mai mare colecție a operelor sale.

„Mintea iubește necunoscutul”, spunea artistul, iar arta lui continuă să provoace și să fascineze, demonstrând că adevărata realitate poate fi doar o iluzie bine orchestrată.

René François Ghislain Magritte s-a născut la 21 noiembrie 1898 în Lessines, Belgia, într-o familie din clasa de mijloc. Copilăria sa a fost marcată de o tragedie: când el avea 14 ani, mama lui René, Régina, s-a sinucis înecându-se în râul Sambre. Legenda spune că rochia îi acoperea fața atunci când trupul ei a fost recuperat – un detaliu obsedant, adesea legat de motivul recurent al lui Magritte al fețelor voalate (The Lovers, 1928).

Magritte a început să picteze în 1910, dar primele sale lucrări au fost orientate spre impresionism și cubism. După ce a studiat la Académie Royale des Beaux-Arts din Bruxelles, a lucrat ca artist comercial, proiectând tapeturi și reclame – o experiență care i-a influențat ulterior stilul grafic și clar.

În 1927, Magritte s-a mutat la Paris și s-a alăturat cercului suprarealist al lui André Breton, scriitor și poet, co-fondator, lider și principal teoretician al suprarealismului. Spre deosebire de peisajele imaginare și fantastice ale lui Salvador Dalí sau de simbolismul freudian al lui Max Ernst, suprarealismul lui Magritte era cerebral. Acesta și-a numit abordarea „o artă a rezolvării problemelor”, folosind paradoxurile pentru a pune la îndoială percepția. În pictura sa Trădarea imaginilor (1929), o pipă plutește pe un fundal simplu, însoțită de cuvintele: „Ceci n’est pas une pipe„ („Aceasta nu este o pipă”). Tabloul întruchipează filosofia lui Magritte: imaginea este o reprezentare, nu obiectul în sine. „Ați băga tutun în asta? Bineînțeles că nu!”, a glumit el odată.

Opera lui Magritte a luat amploare în anii 1950, dar s-a confruntat cu critici timpurii. Breton a respins prima sa expoziție suprarealistă considerând-o „derivată”, în timp ce criticii i-au catalogat stilul drept „nepoetic”. Fără a se lăsa descurajat, Magritte și-a perfecționat estetica caracteristică: realismul meticulos asociat cu juxtapuneri stridente.

Arta lui Magritte este un puzzle de simboluri recurente, fiecare încărcat cu semnificație. Pălăriile Bowler sunt un simbol al „omului obișnuit” anonim, inspirat de bancherii și birocrații belgieni. Merele și voalurile sunt obiecte care ascund fețele, reflectând probabil moartea mamei sale sau dorința omului de a ascunde adevăruri. Cerul și norii pot fi aluzii la imaginația fără limite care invadează adesea spațiile interioare (The Empire of Light, 1954).

Picturile lui Magritte prezintă deseori metamorfoze (un pește care se transformă în frunze, în The Collective Invention, 1934) și Mise en Abyme (o pictură în pictură, ca în The Human Condition, 1933).

Spre deosebire de colegii săi excentrici, Magritte a trăit o viață deliberat banală. S-a căsătorit cu iubita din copilărie, Georgette Berger, în 1922, iar legătura lor a rezistat în ciuda zvonurilor despre aventurile artistului. Georgette a fost muza sa, apărând în lucrări precum Eterna dovadă (1930), un portret nud fragmentat.

Cuplul socializa rar, preferând serile petrecute în casa lor din Bruxelles, jucând șah sau citind romane polițiste. Singurul viciu al lui Magritte? Fumatul pipei – un obicei imortalizat, de altfel, în arta lui Magritte.

Din punct de vedere politic, Magritte s-a alăturat pentru scurt timp Partidului Comunist, în anii 1940, creând artă de propagandă. Cu toate acestea, a fost deziluzionat, declarând mai târziu: „Vreau să pictez tablouri care să-i facă pe oameni să gândească, nu să-i urmeze”.

Magritte a murit de cancer pancreatic la 15 august 1967, lăsând în urmă peste 1.600 de lucrări, moștenirea sa fiind doar la început.

În 1960, Paul McCartney a cumpărat The Postcard, inspirând logo-ul Apple Corps al Beatles, în 1999, pelicula The Thomas Crown Affair (1999) prezintă un jaf la o gală cu tematică Magritte, iar în 2012 colecția casei Comme des Garçons s-a inspirat din figurile cu pălărie cu boruri ale pictorului.

În 2009, s-a deschis Muzeul Magritte din Bruxelles, care adăpostește 230 de lucrări. Piesele sale se vând acum cu milioane de euro: The Dominion of Light (1954) s-a vândut pentru 59,4 milioane de lire sterline în 2022.

René Magritte ne-a învățat să punem la îndoială evidentul. Arta sa – înrădăcinată în ironie, umor și rebeliune tăcută – ne reamintește că realitatea este maleabilă. După cum a spus el odată, „mintea iubește necunoscutul. Îi plac imaginile a căror semnificație este necunoscută, deoarece semnificația minții însăși este necunoscută”.

Surse:

https://www.britannica.com/biography/Rene-Magritte

https://www.moma.org/artists/3692-rene-magritte

Vă mai recomandăm să citiți și:

Simbolismul ascuns din „Fiul omului” de René Magritte

Un portret de René Magritte, descoperit sub o altă pictură

René Magritte, pictorul pălăriilor, pipelor și al chipurilor acoperite. „Nu este intenția mea de a crea ceva inteligibil”

Un tablou al pictorului suprarealist René Magritte, vândut pentru o sumă record