NATO, UE, ONU, G7, G20 și BRICS explicate pe înțelesul tuturor: ce sunt, de ce au apărut și câtă putere au marile organizații care influențează lumea de azi?

Deciziile importante se iau astăzi atât în capitalele naționale, cât și în săli de conferință unde se întâlnesc reprezentanții a zeci de state. La știri auzim des nume precum NATO, Uniunea Europeană, ONU, G7, G20 sau BRICS, dar nu este clar pentru toată lumea ce sunt, cine le conduce și ce putere reală au.

Aceste organizații și grupuri sunt încercări ale statelor de a gestiona împreună probleme care nu mai pot fi rezolvate de o singură țară, de la războaie, la crize economice, schimbări climatice, pandemii sau dezechilibre geopolitice.

• Nukaaka Coster-Waldau, vocea Groenlandei între tradiție și lumea modernă
• Iată de ce cârciumile sunt mai importante pentru societate decât ați crede

Ce este NATO și de ce există?

NATO, sau Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, a fost creată în 1949, imediat după Al Doilea Război Mondial, de Statele Unite, Canada și mai multe țări din Europa de Vest (cum ar fi Regatul Unit, Franța, Belgia, Olanda și Italia). Scopul era simplu și extrem de pragmatic: prevenirea unui nou război major în Europa și descurajarea expansiunii Uniunii Sovietice.

Principiul central al NATO este celebrul Articol 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, care spune că un atac împotriva unui stat membru este considerat un atac împotriva tuturor. De-a lungul timpului, NATO s-a extins spre est și include astăzi peste 30 de țări, formând o alianță de state care își coordonează apărarea, exercițiile militare și strategiile. Invazia Rusiei în Ucraina din 2022 a readus NATO în centrul dezbaterilor de securitate europeană, mulți experți considerând că acest conflict a confirmat relevanța alianței pentru statele membre din Europa de Est.

Ce este Uniunea Europeană și cum funcționează?

Uniunea Europeană nu este nici stat, nici simplă organizație internațională. Este un proiect politic și economic unic, născut din dorința de a face războiul între marile puteri europene nu doar improbabil, ci practic imposibil. Primele forme de cooperare au apărut în anii 1950, iar UE, așa cum o știm azi, a prins contur după 1992. Cele 27 de state membre împart o piață comună, reguli economice, politici comune și, în cazul multora, o monedă comună: euro. UE nu este condusă de o singură persoană, ci de un sistem complex de instituții (Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul UE), care încearcă să echilibreze interesele naționale cu cele comune.

Pentru cetățeni, UE contează mai ales prin libertatea de circulație, fondurile europene, regulile economice și standardele de viață. Pentru unii, UE este văzută ca un garant al prosperității și stabilității, în timp ce pentru alții este percepută ca o structură birocratică care limitează suveranitatea națională.

Ce este ONU și de ce pare adesea neputincioasă

Organizația Națiunilor Unite a fost creată în 1945, după cel de-Al Doilea Război Mondial, cu un obiectiv ambițios: prevenirea unui nou conflict global. Aproape toate statele lumii sunt membre. ONU nu este un guvern mondial, ci mai degrabă o platformă de dialog, negociere și cooperare. Problema centrală este Consiliul de Securitate, unde cinci mari puteri, respectiv SUA, Rusia, China, Franța și Marea Britanie, au drept de veto, adică pot opri orice rezoluție cu care nu sunt de acord. (De exemplu, în 2022, Rusia a folosit acest drept pentru a bloca rezoluții care condamnau invazia sa în Ucraina.)

Acest mecanism conduce adesea la blocaje tocmai în momentele în care ar fi cea mai mare nevoie de acțiune, cum s-a întâmplat în cazul marilor conflicte armate. Totuși, ONU rămâne esențială pentru ajutor umanitar, refugiați, sănătate globală și coordonare internațională.

Ce sunt G7 și G20?

G7 este un „club” al celor mai bogate și influente democrații industrializate: SUA, Canada, Japonia, Germania, Franța, Marea Britanie și Italia. A apărut în anii 1970, într-o perioadă de crize economice, ca un forum informal unde liderii pot discuta rapid și direct marile probleme economice și geopolitice.

G20 este o versiune extinsă și mai realistă a lumii de azi. Include nu doar țările bogate din Occident, ci și economii majore precum China, India, Brazilia sau Arabia Saudită. G20 a devenit important mai ales după criza financiară din 2008, când a fost nevoie de coordonare globală pentru a evita un colaps economic generalizat.

Ce este BRICS și ce vrea, de fapt?

BRICS este un grup format inițial din Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud, la care s-au adăugat recent și alte țări. Nu este o alianță militară și nici o organizație cu reguli stricte, ci mai degrabă o platformă prin care aceste state încearcă să-și coordoneze pozițiile și să ofere o alternativă la dominația economică și politică a Occidentului. BRICS reflectă o realitate simplă: lumea nu mai este condusă doar de Europa și SUA. Chiar dacă grupul este foarte eterogen și adesea lipsit de coerență internă, el exprimă dorința multor țări de a avea mai multă influență în ordinea mondială.

De ce contează toate acestea pentru tine?

Au reușit? Depinde cum măsori. Din 1945 încoace, membrii NATO nu au mai luptat unii împotriva altora – un lucru de neimaginat după ce Europa a trecut prin două războaie mondiale devastatoare în 30 de ani (1914-1918 și 1939-1945). ONU nu a oprit toate războaiele, dar a ajutat să nu mai existe un al treilea război mondial. UE a transformat Germania și Franța, vrăjmași ereditari care s-au luptat în trei războaie sângeroase (1870, 1914, 1939), în parteneri atât de apropiați încât ideea unui război între ele pare acum absurdă. Deci da, au funcționat – dar nu perfect. NATO n-a prevenit invazia Rusiei în Ucraina. ONU e blocată de dreptul de veto al marilor puteri tocmai când ar trebui să acționeze.

Uniunea Europeană se află sub presiuni majore generate de crize economice și tensiuni interne, însă adevărata măsură a acestor structuri nu este perfecțiunea lor, ci capacitatea de a menține un grad de stabilitate și predictibilitate într-o lume volatilă. Ele nu au rezolvat toate problemele, dar au făcut posibilă planificarea, cooperarea și evitarea conflictului permanent. Fără astfel de mecanisme, relațiile dintre state ar aluneca rapid spre competiție haotică, alianțe conjuncturale și confruntare continuă. Ordinea internațională nu este un dat natural. Este un echilibru fragil, negociat zilnic.

Surse:

https://www.nato.int/en/what-we-do/introduction-to-nato/collective-defence-and-article-5

https://www.britannica.com/topic/European-Union

https://www.bbc.co.uk/bitesize/guides/zynt2nb/revision/3

https://ro.wikipedia.org/wiki/Organiza%C8%9Bia_Na%C8%9Biunilor_Unite

Vă mai recomandăm să citiți și:

Țara europeană în care TVA-ul la alimente a fost redus în sprijinul cetățenilor

România, pe primul loc în Uniunea Europeană la abandonul școlar

Atac cibernetic masiv la Agenția Spațială Europeană! Ce au transmis oficialii ESA?

De ce o țară europeană a interzis mai multe rase de pisici?