Zahărul îi face hiperactivi pe copii? Ce spun studiile despre unul dintre cele mai răspândite mituri

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Ideea că zahărul îi face hiperactivi pe copii este una dintre cele mai răspândite convingeri despre alimentație. Timp de decenii, părinții și profesorii au pus pe seama dulciurilor agitația copiilor.

Atunci când cercetătorii au încercat însă să demonstreze această legătură în studii controlate, rezultatele au fost surprinzătoare: dovezile disponibile nu au confirmat că zahărul provoacă hiperactivitate la copii.

Cum a apărut acest mit

Legătura dintre zahăr și hiperactivitate a început să fie discutată intens în anii 1970, când unele ipoteze sugerau că alimentația ar putea influența comportamentul copiilor, în special al celor diagnosticați cu tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD).

Ideea a fost preluată rapid de mass-media și a devenit parte din cultura populară. De atunci, pentru mulți părinți, dulciurile au rămas principalul suspect atunci când copiii devin agitați.

Ce au descoperit cercetătorii

În 1995, o echipă de cercetători a analizat rezultatele a 23 de studii controlate. În aceste cercetări, copiii au primit fie zahăr, fie un placebo cu îndulcitor artificial, iar participanții, părinții și cercetătorii nu știau, în condițiile studiilor cu orbire, cine primise zahăr și cine primise placebo.

Meta-analiza, publicată în JAMA, nu a găsit efecte semnificative ale zahărului asupra comportamentului sau performanței cognitive a copiilor. Autorii au concluzionat că zahărul nu pare să afecteze comportamentul copiilor în modul sugerat de această convingere. Totuși, ei au precizat că nu puteau exclude complet posibilitatea unui efect mic sau a unor reacții la un subgrup foarte restrâns de copii.

Rezultatul este important tocmai pentru că studiile analizate nu s-au bazat doar pe observația părinților, ci au comparat în condiții controlate consumul de zahăr cu un placebo.

Atunci de ce par copiii atât de agitați după ce consumă dulciuri?

Explicația poate fi legată de contextul în care sunt consumate dulciurile.

Acestea apar frecvent la petreceri aniversare, de Halloween, de Crăciun, în excursii sau la alte evenimente unde există jocuri, muzică, mulți copii și o atmosferă neobișnuit de stimulatoare.

Într-o astfel de situație, copilul poate deveni foarte energic chiar dacă alimentul consumat înainte nu conține zahăr.

Există și un alt factor: așteptările adulților. Meta-analiza din JAMA a remarcat că puternica asociere făcută de părinți între zahăr și comportamentul agitat poate fi influențată de așteptări și de faptul că dulciurile sunt consumate frecvent în situații în care copiii sunt deja foarte activi.

Cu alte cuvinte, dacă un părinte se așteaptă ca un copil care a mâncat bomboane să devină hiperactiv, comportamentul obișnuit al copilului poate fi interpretat diferit.

Înseamnă că zahărul este inofensiv? Nu. Faptul că zahărul nu pare să provoace hiperactivitate nu înseamnă că poate fi consumat fără limite.

Organizația Mondială a Sănătății recomandă reducerea consumului de zaharuri libere la mai puțin de 10% din aportul energetic zilnic, atât la copii, cât și la adulți. OMS sugerează, de asemenea, o reducere suplimentară, sub 5%, pentru beneficii suplimentare asupra sănătății.

Recomandarea se bazează în principal pe legătura dintre consumul ridicat de zaharuri libere și riscul de creștere nesănătoasă în greutate și carii dentare. În cazul copiilor, consumul ridicat de băuturi îndulcite cu zahăr este asociat și cu un risc mai mare de suprapondere și obezitate.

Așadar, limitarea dulciurilor rămâne importantă, însă motivul nu este presupusa hiperactivitate produsă imediat după consum.

Ce se întâmplă cu așa-numitul „sugar rush”?

Expresia sugar rush este folosită frecvent pentru a descrie o explozie de energie după consumul de dulciuri.

Conceptul este strâns legat de mitul zahărului care îi face pe copii hiperactivi, însă dovezile experimentale nu susțin ideea că zahărul produce în mod obișnuit o astfel de creștere bruscă a activității.

Meta-analiza din JAMA nu a găsit efecte ale zahărului asupra comportamentului copiilor în studiile controlate analizate.

Asta nu înseamnă că un copil nu poate părea mai energic după ce a mâncat ceva dulce. Înseamnă că nu putem atribui automat această schimbare zahărului.

De ce mitul continuă să fie atât de popular?

Creierul nostru caută explicații simple pentru situații complexe.

Dacă un copil mănâncă tort și bomboane înainte să înceapă să alerge prin casă, este ușor să presupunem că dulciurile sunt cauza. În realitate, comportamentul poate fi influențat de numeroși factori: entuziasmul momentului, prezența altor copii, lipsa rutinei, oboseala sau emoțiile asociate evenimentului.

Asocierile repetate pot întări convingerea. Dacă același lucru pare să se întâmple de mai multe ori, explicația „zahărul îl face agitat” poate părea evidentă, chiar dacă nu există o relație cauzală demonstrată.

Tocmai de aceea, studiile controlate sunt importante: ele încearcă să separe efectul alimentului de ceea ce se întâmplă în jurul lui.

Ce știm și ce nu știm

Cea mai cunoscută meta-analiză asupra subiectului a găsit că zahărul nu a avut un efect semnificativ asupra comportamentului sau performanței cognitive a copiilor în cele 23 de studii analizate. Autorii au lăsat însă deschisă posibilitatea unui efect mic sau a unei reacții la un număr foarte redus de copii.

Prin urmare, formularea „zahărul nu îi face niciodată hiperactivi” ar fi prea categorică. Dovezile disponibile nu susțin însă ideea că zahărul provoacă în mod obișnuit hiperactivitate la copii.

Această diferență contează. Știința nu confirmă mitul popular, dar nici nu transformă o singură meta-analiză într-o regulă absolută pentru fiecare copil.

Dulciurile trebuie limitate, dar din alte motive

Zahărul nu are nevoie de mitul hiperactivității pentru ca părinții să fie atenți la cantitatea consumată de copii.

OMS recomandă limitarea zaharurilor libere pe parcursul vieții, deoarece un consum ridicat contribuie la creșterea aportului energetic și este asociat cu un risc mai mare de creștere nesănătoasă în greutate și carii dentare.

În plus, zaharurile libere nu trebuie confundate cu zaharurile naturale din fructele și legumele întregi. Recomandările OMS se referă în special la zaharurile adăugate în alimente și băuturi, precum și la cele prezente în mod natural în miere, siropuri și sucuri de fructe.

Mitul poate fi simplu: copilul mănâncă zahăr și devine agitat. Cercetarea este însă mai complicată. Până în prezent, studiile controlate nu arată că zahărul este cauza obișnuită a hiperactivității copiilor.

Știați că?

Cea mai cunoscută meta-analiză despre zahăr și comportamentul copiilor a reunit 23 de studii controlate și a fost publicată în JAMA în 1995.

Cercetătorii nu au găsit un efect semnificativ al zahărului asupra comportamentului sau performanței cognitive a copiilor.

Autorii meta-analizei au precizat că nu puteau exclude complet posibilitatea unui efect mic sau a unor reacții la un grup foarte restrâns de copii.

OMS recomandă ca zaharurile libere să reprezinte mai puțin de 10% din aportul energetic zilnic și sugerează, dacă este posibil, reducerea lor sub 5%.

Recomandarea de a limita zahărul la copii se bazează în principal pe riscurile asociate consumului ridicat, precum cariile dentare și creșterea nesănătoasă în greutate, nu pe presupusa hiperactivitate.

Surse:

https://www.sciencefocus.com/the-human-body/does-sugar-make-children-hyperactive

https://www.theguardian.com/lifeandstyle/2026/jan/12/what-does-sugar-to-do-your-body-how-avoid-slump

https://jamanetwork.com/journals/jama/article-abstract/391812

Vă mai recomandăm să citiți și:

Pentru prima dată, băuturile îndulcite cu zahăr au fost asociate cu cancerul la stomac

Consumul redus de zahăr în primii ani de viață ar putea scădea riscul de Alzheimer

Pentru prima dată, astronomii au detectat zahăr în spațiul interstelar

Ce se întâmplă cu memoria atunci când mâncăm prea mult zahăr?