Prima pagină Cultura

Bolnavi de criza: recesiunea care ne doare

Cecilia Stroe 04.02.2009 | ● Vizualizări: 43
Fii furios si risca!     criza financiara, criza mondiala, recesiune, saracie, risc, finante, riscul financiar, euro, economie, emotii, anxietate, tristete, furie, marea depresiune, test clasic al riscului + zoom
Galerie foto (6)

Ne intrebam cu totii cum va fi 2009, dar spre deosebire de anii trecuti, de aceasta data nimeni (in afara probabil de astrologi) nu se incumeta sa formuleze o previziune. Nu stim daca economia va intra in colaps, cat va mai dura recesiunea, un an, doi sau zece, ce se va intampla cu pretul petrolului, cu inflatia si la Bursa, daca euro se va intari sau va slabi. Nu ne mai putem bizui pe nimic avand in vedere ca marea majoritate a expertilor nu a reusit sa prevada mai nimic din ceea ce s-a intamplat in ultimele luni.

Vremea vrajbei noastre

Ca atare, daca te numeri printre fericitii care inca nu au fost concediati, atunci probabil ca muncesti mai mult, pe bani mai putini si desigur, esti anxios, deprimat si manios. Dar cum ar fi daca ar exista o cale de a te folosi de aceste emotii pentru a depasi criza financiara?

Poate parea surprinzator, dar unii spun ca asemenea solutie chiar exista. In ultimii cativa ani, psihologii si economistii si-au intetit studiile asupra felului in care emotiile le afecteaza oamenilor deciziile. Unii aduc drept argument faptul ca tocmai voiosia netarmurita in care multi s-au complacut (materializata sub forma unei increderi oarbe in cardurile de credit si in valoarea proprietatilor imobiliare) a adus lumea in situatia actuala. Si exista probe ca tocmai din directia asa-numitelor “emotii negative” ar putea veni salvarea. Intr-o carte publicata recent, Born to Be Good: The Science of a Meaningful Life, Dacher Keltner, un stimabil psiholog de la Universitatea Berkeley din California, a atras atentia asupra faptului ca de obicei ne raportam la emotii ca la niste boli: spunem ca suntem “nebuni de furie” sau “bolnavi de dragoste” ; de asemenea, socotim ca luarea decizilor economice ideale reprezinta un automatism analitic. Kelner insa, care si-a cladit o cariera pe studiul efectelor sociale ale emotiilor umane, crede ca dimpotriva, un comportament emotional este in situatii de criza exact ceea ce avem nevoie.

Tristetea investitorului de cursa lunga

Ce ne sfatuiesc ultimele studii in materie? Sa fim tristi: conform unui studiu publicat in revista Psychological Science, tristetea ar putea stimula tocmai comportamentul de care economia are acum o nevoie arzatoare: consumul. Potrivit datelor furnizate de Departamentul de Comert din Statele Unite, exact atunci cand economia se scufunda, pe parcursul celui de-al treilea trimestru al anului trecut, rata economiilor personale ale populatiei americane inregistra cel mai ridicat nivel din ultimii patru ani. Este adevarat ca, pe termen lung, o rata ridicata a economiilor populatiei va ajuta la prevenirea “topirii” creditelor, dar multi economisti admit ca pe termen scurt oamenii trebuie sa se fereasca a-si pune banii la saltea. Din acest punct de vedere, deprimarea poate fi un fel de mana cereasca, spun cercetatorii in articolul lor, intrucat “oamenii deprimati de viata pe care-o duc, cheltuie mai mult decat cei ale caror sentimente sunt neutre”. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa-ti mai pui o ipoteca pe casa, precizeaza sustinatorii acestei teorii (sa faci asa ceva a iesit din “moda” din 2006), dar nu strica ca din cand in cand sa te rasfeti, “aruncand” banii pe cate un produs de lux sau mancand in oras.





Sa fim furiosi. Furia este de obicei privita ca o emotie negativa, dar cel putin unul dintre efectele ei ar putea fi util in scurtarea recesiunii. Se pare ca, in clipa de fata, nici institutiile de creditare si nici consumatorii obisnuiti nu risca suficient. Antreprenorii – chiar si cei cu idei solide de business, nu pot lua finantari, prin urmare nu pot face angajari, asa ca recesiunea merge mai departe. Furia, in schimb, ii face pe oameni mult mai dispusi sa-si asume riscuri. Profesoara de politici publice de la Harvard, Jennifer Lerner, a aratat acest lucru intr-o serie de lucrari publicate in urma unui experiment. Impreuna cu colegii sai, ea a supus grupuri de persoane alese la intamplare unui test clasic al riscului, in care subiectii erau intrebati cum ar reactiona in eventualitatea declansarii unei epidemii in masura sa omoare 600 de persoane. Participantii la testare au avut de optat intre un asa-numit plan A, conform caruia 200 de persoane ar fi salvate si 400 ar muri, si un plan B in care ar exista 30% sanse ca toti toti 600 sa traiasca si 60% ca toti sa moara. Asadar, planul B era cel mai riscant, de genul “i-ai putea salva pe toti, dar cel mai probabil ii vei omori pe toti”. S-a dovedit ca persoanele cu predispozitie demonstrata catre furie ar fi ales planul B: pare cam inspaimantator cand miza este sanatatea publica, dar, spun specialistii, economia are in acest moment nevoie tocmai de astfel de oameni dispusi sa renunte la certitudini in vederea unui mare succes. Furia, a explicat Lerner, in ultima instanta poate fi asociata dorintei “de a schimba o situatie in mai bine.”



Sa nu ne fie frica. Frica este inamicul actiunii. De altfel, Lerner si Keltner au explicat efectele “corozive” ale fricii intr-o lucrare publicata inca din 2001 in Journal of Personality and Social Psychology. Fricosii sunt mult prea pesimisti, si de la pesimism la inactiune nu este decat un pas. Apoi, nu trebuie uitata nici influenta politicului si asa-numitul “framing effect”: Keltner a observat ca, pana acum, guvernele si media au prezentat perspectiva unei Mari Depresiuni drept ceva menit a le inspira oamenilor teroare. “Daca dai ascultare acestor mesaje, intreaga problema este reprezentata drept o prapastie, o mlastina in care odata intrat te afunzi tot mai tare si nu mai poti iesi”, crede el.



Ceea ce nu inseamna ca guvernantii ar trebui sa planga in conferintele de presa (desi s-au mai vazut cazuri!) pentru a ne intrista sau sa dea cu pumnul in masa pentru a ne starni furia, ci doar sa evite mesajele ce portretizeaza recesiunea mai curand drept un monstru infricosator decat o problema deprimanta, dar in ultima instanta rezolvabila.

Genetica riscului

In luna februarie a acestui an, un grup de cercetatori de la Northwestern University din Chicago anunta descoperirea a doua variante genetice responsabile de “inclinatia” anumitor persoane de a lua decizii financiare riscante. "Intrucat ne confruntam cu efectele devastatoare ale crizei financiare, poate ar fi util sa  intelegem in ce masura mostenirea noastra genetica ne influenteaza deciziile economice. Sa ne gandim doar la felul in care riscurile excesive asumate de doar cateva persoane au afectat atat de multa lume, de la institutii mari si pana la oameni obisnuiti”, comenta atunci Joan Y. Chiao, unul dintre  psihologii implicati in studiu. Studii precedente corelasera cele doua variante ale genelor “5-HTTLPR” si “DRD4” sentimentelor negative si respectiv inclinatiei catre dependenta de substante, dar pana acum nu fusesera identificate corelatii ale unor gene specifice cu tendinta de risca in plan financiar.



Cele mai recente cercetari – a explicat Chiao – ne spun ca persoanele anxioase si timide sunt cel mai adesea purtatoare ale variantei scurte a “5-HTTLPR”, o versiune mai putin eficienta a genei pentru transportorul serotoninei. De asemenea, indivizii inzestrati cu variante “7-repeat” ale genei “DRD4”(din familia genelor ce controleaza nivelurile de dopamina) dau dovada din punct de vedere financiar de un “spirit aventuros” mult mai marcat decat cei inzestrati cu alte variante (alele) ale genei respective.

Risc, nu risc, dar totusi risc

Frica si riscul sunt doua concepte diferite, desi de multe ori sunt folosite ca si cum ar fi sinonime. De altfel, s-a dovedit ca unele dintre cele mai temute situatii foarte rar prezinta un risc real, iar daca am face o lista cu posibile accidente si am ordona-o in functie de rata anuala a mortalitatii pe care o provoaca, confruntand-o apoi cu aceeasi lista ordonata in functie de cat de tare alarmeaza aceste pericole opinia publica, am sesiza diferente surprinzatoare: exista pericole ce inspaimanta populatia fara insa ca acestea sa influenteze rata mortalitatii, in timp ce statisticile deceselor sunt compuse din riscuri foarte rar luate cu adevarat in considerare. Realitatea este ca riscurile care ii ucid pe oameni si cele de care oamenilor le este frica sunt cu totul altele. Cei cu formatie stiintifica sustin ca perceptia opiniei publice asupra riscului este conditionata de o puternica componenta de ignoranta si irationalitate. Lucru la care, de obicei se adauga si consideratia “empirica” conform careia publicul este usor de manipulat de catre mass-media si politica.

De-a lungul timpului, procesul decizional a fost asadar obiect de studiu pentru economisti, matematicieni, sociologi si psihologi; cu motivatii diferite si finalitati diferite, toti au incercat sa faca lumina asupra mecanismelor si modalitatilor de realizare a unei alegeri. Cu toate acestea, pana nu demult, simpla idee de a comunica opiniei publice existenta unui risc era considerata in mediul de business o nebunie. De-abia la finele lui 1986, prin aprobarea din partea Congresului Statelor Unite a Superfunds Amendments and Reauthorization Act (SARA) ce impunea accesul publicului la informatii dupa modelul Directivei europene Seveso (referitoare la riscurile reprezentate de anumite activitati industriale in care sunt implicate substante periculoase), problematica comunicarii riscului a inceput sa fie abordata in mod stiintific. Si iata ce s-a descoperit:
 

Mit si realitate

1. Oamenii vor risc zero
In realitate, oamenii isi asuma in mod constient riscuri in fiecare zi, dar fac acest lucru doar daca exista perspectiva unor beneficii evidente. De asemenea, probabil o consecinta a jocurilor de noroc si a loteriilor, oamenii sunt bine familiarizati cu conceptul de probabilitate.

2. Comunicarea existentei unui risc genereaza alarma la nivelul opiniei publice

In realitate, studiile au aratat ca o intarziere in comunicarea informatiilor este perceputa drept “o incercare de a ascunde faptele”, in vreme ce informarea rapida a opiniei publice este vazuta ca un semn de transparenta.

3. Oamenilor trebuie sa le fie explicate concepte tehnice complexe

Adevarul este ca emotiile sunt cele care joaca un rol predominant in perceperea riscului. In fata unui risc, oamenii nu cauta sa inteleaga complicate detalii tehnice, ci vor sa stie cat de multa incredere pot avea in persoana care are responsabilitatea de a controla riscul. Nu cunoasterea legilor aerodinamicii il face pe om sa depaseasca frica de a zbura cu avioul, ci increderea pe care i-o inspira pilotul si compania aeriana.

Surse: Time, Telegraph

SPUNE-TI PAREREA! Iti este frica de criza mondiala? Daca esti (sau te-ai pune in ipostaza unui) om de afaceri, ai prefera sa investesti sau sa economisesti banii? Cand crezi ca se va termina perioada de recesiune? Ce parere ai despre acest articol?

CITESTE SI:

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI