De la alchimie la chimie si de la arta la meserie

Folosirea parfumurilor in Occidentul medieval a cunoscut apoi o perioada de declin. Acestea au reajuns la moda gratie cruciatilor crestini, care aduceau in tarile lor, dupa incursiunile razboinice in spatiul islamic, flacoane cu forme fabuloase, pline cu mirodenii inmiresmate. Cruciadele au dezvoltat schimburile comerciale dintre Occident si Orient; comertul se facea cu Constantinopolul, Alexandria, Palestina, Armenia sau Ciprul, cu porturile siriene sau libaneze si chiar cu India si China. In secolul al X-lea, Venetia monopolizase deja traficul cu mirodenii si parfumuri, apa de roze si de violete. Prin celalalt mare canal de aprovizionare cu astfel de produse – Spania –, in perioada Renasterii au aparut noi arome, provenite din Lumea Noua: balsam de Peru, vanilie, cacao, tutun si lemn de guaiac, in timp ce Vasco da Gama a adus din Indiile Orientale scortisoara, ghimbirul, piperul si cuisoarele, toate acestea conducand la disparitia monopolului venetian.

Prin intermediul italienilor, pasiunea pentru parfumuri a cuprins intregul continent european. Ce n-a reusit natura Incepand din 1830, descoperirile din domeniul chimiei au bulversat si au schimbat radical si lumea aromelor: chimistii au perfectionat tehnicile de extractie cu solventi volatili, au reusit sa recompuna prin sinteza anumite extracte de plante si au lansat o multitudine de miresme absolut necunoscute in natura, mult mai avantajoase, ca pret, ca disponibili­tate, dar si ca originalitate, care au introdus note stranii in „partitura“ parfumului. Istoria parfumeriei a incetat asadar a se mai confunda cu cea a uleiurilor esentiale.

• Ce este fenomenul „manosphere” și de ce politicienii britanici cer măsuri ferme pentru protejarea bărbaților?
• Astăzi se împlinesc 140 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari pictori ai…

Trei mari creatori au pus bazele parfumeriei moderne: Paul Parquet, Aimé Guerlain si François Coty. Creat de Paul Parquet, Fougère Royale – o combinatie de bergamota si cumarina – a fost primul parfum care a facut apel la substante de sinteza, iar influenta sa a fost enorma. Savanta „alchimie“, echilibru intre produse naturale si sintetice, parfumeria moderna a lansat, in primii ani ai secolului XX, principalele prototipuri olfactive – Chypre, Origan, Idéal. Daca Fougère Royale este considerat un pionier, prima compozitie sofisticata s-a numit insa Jicky si a fost semnata de Aimé Guerlain. Un parfum de avangarda, ale carui note „brutale“ nu au fost acceptate de catre femei inainte de anul 1912, Jicky a fost folosit initial doar de barbatii rafinati ai epocii.

Un parfum „arhetipal“ este considerat si L’Origan, de la Coty. Acesta a revolutionat parfumeria inceputului de secol XX prin combinarea aromelor florale cu cele de ambra si picante. Primul parfum floral oriental a generat o intreaga familie: L’Heure Bleue (1912), Bal à Versailles (1962), Oscar de la Renta (1978), Vanderbilt (1982), Poison (1985), Loulou (1987), Boucheron (1988), Tocade (1994). Pasionat de lux si daruit cu un „nas“ extraordinar, corsicanul François Coty a fost si primul care a inteles importanta ambalajului in comercializarea unui parfum. A devenit faimos in chip fulgerator, dupa ce una dintre sticlele sale cu parfum (avand designul creat de René Lalique) s-a spart, imprastiind in aer efluvii aromate.

500 de flacoane au fost vandute in zilele imediat urmatoare, iar filosofia parfumierului a generat in doar cativa ani o adevarata industrie. „Ofera unei femei cel mai bun produs pe care il poti realiza. Prezinta-i-l intr-un flacon simplu, dar de un bun-gust impecabil, asociaza-i un pret rezonabil si se va naste o mare afacere, una cum nu s-a mai vazut.“

O masina mirositoare
Nascut in 1905, parfumier al Casei Dior, Edmond Roudnitska si-a consacrat intreaga viata parfumurilor. Una dintre marile sale contributii in acest domeniu a fost introducerea conceptului de forma: „Ceea ce conteaza este forma si folosirea unui minimum de produse in crearea unui parfum“, afirma Roudnitska. In opinia lui, supravietuirea parfumului ca arta depinde de educatia olfactiva a publicului, iar parfumurile pot deveni „compozitii ale spiritului“. Referitor la creatiile sale, printre care Diorissimo, Eau Sauvage sau Diorella, Roudnitska spunea ca vorbesc publicului despre forma si nu despre epiderma: „Eliberat de emotii, odorantul devine un instrument – eu fac corp cu parfumul iar parfumul face corp comun cu mine, sunt o masina mirositoare.“