Experimentand trecutul

Dragos Gheorghiu este director de cercetare si coordonator al departamentului de Studii si Cursuri Postuniversitare din cadrul Universitatii Nationale de Arta din Bucuresti

Setea de a descoperi a modelat intreaga istorie umana si in special pe aceea a epocii moderne; marile descoperiri geografice au fost insotite de descoperiri cronologice, precum cea a Antichitatii in Renastere sau a preistoriei in secolul al XIX-lea. Paradoxal, putem afirma ca astazi, cand satelitii au scanat toata suprafata terestra, incat nu se mai gasesc pete albe pe harti, exista totusi un imens teritoriu necunoscut, care este Trecutul preistoric.

Acesta se sustrage inca investigatiilor stiintei pozitiviste fie si prin faptul ca simpla descriere a culturii materiale din vechime, promovata de arheologia traditionala, nu este suficienta pentru a descoperi complexitatea vietii din trecut. Este nevoie de o alta abordare, iar pe aceasta o poate oferi doar experimentul arheologic. Experimentul il implica pe actant in retrairea senzoriala a etapelor tehnologice ale procesului de constructie a obiectelor si il transforma pe arheolog in actorul care incorporeaza senzatii asemanatoare celor simtite de oamenii din vechime, refacand gesturile lor si reconstruind formele lucrurilor disparute. O arheologie a simturilor si a gesturilor este totusi o recuperare personala a trecutului si de aceea e intransmisibila in totalitate fara o participare directa la experiment.

Experimentalistul va incerca, mai ales prin evocari, sa prezinte rezultatele experimentarii personale a trecutului, reconstituind, de exemplu, din cioburi si fragmente de pereti interioarele preistorice, in acelasi timp cu o recuperare a actiunilor si a gesturilor oamenilor de demult. Cu toate neajunsurile datorate limitelor pe care le presupune evocarea experientei personale, prezentul numar al revistei DESCOPERA incearca sa evoce pentru cititorii sai un fragment de preistorie din locul numit azi Vadastra, prin prezentarea unor experimente legate de construirea de vase, cuptoare si locuinte.

Timp de mai multi ani, la Vadastra, profesori si studenti de la Universitatea Nationala de Arte din Bucuresti, arheologi de la prestigioase universitati din Marea Britanie, Franta si SUA, dar si sateni – adulti si copii – au fost actorii unei veritabile piese de descoperire si experimentare a trecutului: au cautat vechile surse de lut pentru modelaj, au lucrat vase dupa canoanele neolitice de constructie si decorare, au ars mii de vase in cuptoare cu platforma perforata si, in final, au construit o casa in care au depus o parte dintre vasele si figurinele construite de ei. Daca rolul nostru s-a terminat acum, decorurile pe care le-am lasat la Vadastra vor functiona intr-o alta piesa, in care casa preistorica va deveni amfiteatrul unde satenii vor evoca, pentru turisti, un fragment al trecutului pe care l-au experimentat alaturi de noi.