Dupa-amiaza magicienilor

Lungul drum al ritului catre kitsch
Numeroasele site-uri de pe internet, dar si cluburile de felul celor intitulate Fratia Internationala a Magicienilor sau Societatea Magicienilor Americani constituie o dovada a amploarei pe care a luat-o iluzionismul in ultimul timp, inclusiv pe latura lui comerciala. Oricine acceseaza o pagina de internet despre magie ramane surprins de multitudinea de site-uri publicitare de genul: „Invatati magie dupa un film gratis, oferit de Societatea Internationala a Magicienilor“ sau „Magicieni de angajat pentru corporatii sau persoane private din UK“. Si lista poate continua. Se pare ca magia a parcurs lungul drumul de la ritual la arta si spectacol, astazi devenind si o aface­re foarte profitabila, dar care risca sa transforme magia in kitsch.

Foto: Guliver, Reuters

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

FACTS

Cu aproape 200 de spectacole pe an, Copperfield a schimbat din temelii lumea magiei si a iluzionismului, transformandu-si numerele in reprezentatii grandioase. Paradoxal, publicul e constient ca acestea au explicatii logice, dar se lasa sedus de ele intr-o asa masura, incat confera iluziei statutul de realitate. Dar in asta consta, de fapt, marea arta a magiei.

Iluzionistul american se declara influentat in primul rand de nume din lumea showbizului, printre care Fred Astaire, Gene Kelly, Orson Welles, Steven Spielberg sau Francis Ford Coppola. Intrebat intr-un interviu (dupa senzationalul numar in care a facut sa dispara Statuia Libertatii) care ar fi spectacolele de iluzionism pe care si-ar dori cel mai mult sa le realizeze, Copperfield a marturisit ca i-ar placea sa indrepte Turnul din Pisa si sa faca sa dispara Luna de pe cer.

Mancatorul de flacari, de exemplu, foloseste o bucata de franghie din lana, tratata cu substante chimice speciale. Franghia straluceste, dar nu se aprinde niciodata inainte ca gura magicianului sa se deschida si sa dea drumul unei rafale de aer. Pentru magician este vital ca audientei sa i se abata atentia de la tehnica propriu-zisa prin apelul la ceea ce se numeste psihologia deceptiei; o data ce controleaza atentia salii, iluzionistul nu mai are nevoie decat de indemanare si de un minim arsenal tehnic.

In alb si negru
Timp de mii de ani, in comunitatile umane a persistat credinta ca vrajitorii erau capabili sa stapaneasca fortele naturii prin intermediul magiei, aceasta apropiindu-se astfel foarte mult de religie. Magicienii personali ai unui rege din vechime aveau insarci­na­rea de a aduce ploaia, de a indeparta dusmanii, de a preveni si vindeca bolile si, mai ales, de a castiga bunavointa zeilor.

In secolul al IV-lea d.Hr., crestinismul – devenit religie dominanta in Imperiul Roman – s-a intors impotriva celor care practi­cau magia, aceasta fiind scoasa in afara legii. In Evul Mediu, vrajitorii au fost adesea vanati si executati. Abia o data cu Renasterea, magia a inceput sa fie perceputa si ca spectacol, atat la curtile regale si nobiliare, cat si la nivelul publicului larg. In a doua jumatate a secolului al XVI-lea, au inceput chiar sa apara carti de vrajitorie, una dintre ele fiind publicata in 1584 in Franta: Prima parte a trucurilor subtile si placute, de Jean Prévost.

Cea dintai lucrare de acest gen in limba engleza a aparut in 1612 si se intitula Arta jongleriei. In secolul al XVIII-lea, in Europa, magia ca spectacol era deja consolidata, unul dintre cei mai faimosi iluzionisti ai acelei vremi fiind baronul Wolfgang von Kempelen, care, in 1770, a inven­tat o invincibila masina de jucat sah.

De la Houdin la Houdini
Iluzionismul secolului al XIX-lea rama­ne legat de numele lui Robert Houdin, parintele magiei moderne, primul care a folosit in aceasta practica electricitatea. Totodata, pentru producerea iluziei, el a renuntat la mecanismele prea complicate, in favoarea unor obiecte de uz comun. O generatie mai tarziu, magicianul american Harry Houdini (cunoscut pentru evadarile sale extra­vagante) ii va imprumuta numele.

La sfarsit de secol XIX, John Nevil Maskelyne a perfectionat levitatia, lucrand in echipa cu David Devant, iar la inceputul secolului XX, magicianul englez P.T. Selbit si-a castigat notorietatea punand in practica doua trucuri uimitoare pentru perioada respectiva: in 1914 a trecut prinr-un zid amplasat pe scena (tehnica imbunatatita mai tarziu de David Copperfield, care a traversat Marele Zid Chinezesc in timpul unui spectacol televizat), iar in 1921 a realizat cel mai faimos numar de magie de pana atunci, taind o femeie in doua.