Pirateria

Corabiile desuete de odinioara, acum ancorate doar in vitrinele pasionatilor de navomodelism, au fost inlocuite cu bancuri de barcute rapide, pe care salasluiesc echipaje mici, dotate insa cu arsenal de ultima ora. Principalele lor tinte sunt cargourile cu putine persoane la bord, ambuscate in stramtori, unde posibilitatile de a realiza manevre salvatoare sunt aproape inexistente. In majoritatea cazurilor, este vanat echipajul navei, urmarindu-se apoi incasarea unor recompense semnificative din partea tarii de resedinta al victimelor.

Alteori, scopul retinerii temporare in larg este identificarea seifului ? in care sunt depozitate sumele necesare platirii taxelor portuare de stationare ? si, evident, golirea lui in cel mai scurt timp cu putinta. Sunt cazuri in care echipajul este somat sa ancoreze intr-o rada improvizata de pirati, in scopul revopsirii vasului si al inmatricularii lui false, tocmai pentru a elimina urmele delictului.

• Eleanor de Aquitania, femeia care a condus Europa din umbra
• Robert de Boron, autorul uitat care a reinventat legenda Sfântului Graal

Canalul Malacca (situat intre peninsula malaeziana si insula indoneziana Sumatra), Canalul de Suez si Canalul Panama sunt puncte marcate cu verde pe hartile piratilor. Acolo, ei ataca adesea ambarcatiunile iesite in larg. Fiind invers proportionala cu puterea, viteza vasului depinde atat de greutatea proprie, cat si de tonajul maxim admis la incarcare.

Desigur, un pirat iscusit, cu simtul jafului bine dezvoltat, se va orienta catre vapoare cat mai mari ? o provocare cu care se va si mandri in urma revendicarii atacului. Deoarece este mai greu de operat cu ambarcatiuni masive si echipaj numeros, comisionul este si el, implicit, pe masura.

Pirateria contemporana are, totodata, ratiuni politice. Dupa dizolvarea guvernului in Somalia (1991), corsarii din apele inconjuratoare au sechestrat nave ale ONU care transportau intr-acolo ajutoare. Sustinatorii regimului infrant urmareau sa instaureze haosul si panica, jefuind pana si pescadoarele ONU.

In zece ani, incepand din 1993, numarul cazurilor de piraterie care au avut cauze politico-administrative s-a triplat. In primul semestru al anului 2003, au fost consemnate cele mai numeroase atacuri din istoria ultimilor 100 de ani: 234 de sechestrari, 16 morti, 52 de raniti, 193 de ostatici.

In aceeasi perioada a anului 2004, au fost raportate 182 de cazuri, dintre care 50 s-au petrecut in apele indoneziene (tot in statisticile IMB ? International Maritime Bureau ?, din 251 de agresiuni in 2004, 70 au avut loc in zona Malacca). In schimbul eliberarii, corsarii pot pretinde sume exorbitante de bani, autonomie de actiune in anumite arealuri, eliberarea unor ostatici, repatrierea rezidentilor retinuti in alte state si alte favoruri politice.