Prima pagină Descopera in Romania

Avionul din sopron

Lucian Mandruta 09.17.2007 | ● Vizualizări: 4813
Avionul din sopron     Avionul din sopron + zoom
Galerie foto (3)

Faceti cunostinta cu Dragos Stoicescu. La 55 de ani, are propriul avion. Nu-i milionar in dolari, dupa cum nici aparatul sau de zbor nu e un jet de business. Dar e totusi un avion, care se ridica de la sol si zboara in croaziera bine-mersi, cu o viteza pe care jos o ating cu greu tinerii aceia cu aere nervoase si masini cu esapamentul cat palma. In diametru, bineinteles.

Avionul lui Dragos Stoicescu intra la categoria „ultrausoare“. Sa nu credeti insa ca poate fi tinut in palma – canta­reste, totusi, jumatate de tona, cu doua persoane la bord. Categoria „ultra­usoa­ra“ e denumita astfel dupa o lege care stabileste conditiile in care un om isi poate construi – sau cumpara – un mic avion pentru placerea personala. Am spus placere? E de fapt mai mult decat atat, dar pilotii vorbesc greu despre asta si prefera poeziei faptele si cifrele. „Ideea mi-a venit in 1998.

La aeroclub stateam prost cu uleiul, cu benzina… Intr-o zi, l-am vazut pe Stefan Petrescu – unul dintre primii romani proprietari de avion – cum isi scoate aparatul din hangar si zboara. Atunci m-am decis sa-mi fac si eu unul“, spune Stoicescu. Proiectul ii apartine, insa la inceput l-au ajutat cativa oameni de la fabrica de avioane Brasov. O alta parte a lucrului au facut-o patru mecanici si un electrician, nici unul cu vreo idee – macar preconceputa! – despre aviatie. „Fuselajul (partea fusiforma in care sta pilotul) l-am facut de vreo patru ori pana a iesit cum trebuia“, completeaza pilotul.

Calculatorul a avut un rol important aici: Stoicescu a folosit un soft de proiectare pentru aviatie. Dar a contat si experienta de pilot sportiv, un om care stie ca incercarile la care e supus un avion de-a lungul vietii sale nu se regasesc mereu in manualele de zbor. Primul motor s-a oprit de patru ori in timpul zborului Surpriza placuta: avionul a mers bine de la inceput. Singura problema a fost una care n-a tinut de munca de constructie. „Primul motor era foarte prost. In 87 de ore de functionare, am avut patru pene.

Noroc ca eram deasupra aerodromului si am putut ateriza cu motorul oprit“, spune pilotul. Cu ceva bani in plus, Stoicescu si-a luat un Rotax, cel mai popular motor printre aviatori. Cunoscut de altfel si la sol, pentru ca unele dintre aceste motoare sunt folosite la jet-ski-uri sau sanii cu motor. Ce face Dragos Stoicescu cu avionul lui? Raspunsul cel mai banal ar fi ca zboara. Incotro? Ei bine, nu mai departe de 100 de kilometri in jurul Ploiestiului. De fapt, cele mai multe din cele 120 de ore de zbor pe an sunt consumate pe cativa kilometri in jurul aerodromului. Si intre 200 si 2.000 de metri inaltime.

„N-am fost la mare cu el, cand merg pe litoral trebuie sa-mi iau si familia, iar in avion nu incapem cu totii“, precizeaza Stoicescu. Familia nu regreta insa: fiul pilotului nici macar nu se gandeste sa-si ia brevet. „Ii e cam teama“, recunoaste tatal. Aerul, mai scump decat autostrada Cum faci sa-ti cumperi un avion? Incepi prin a strange bani pentru cateva masini. Nu e o gluma, e tristul adevar: aviatia e printre cele mai scumpe activitati sportive. Chiar daca oferta pe piata e extrem de variata, preturile raman mari, pentru ca fiecare piesa trebuie certificata special, iar productia se face in serie mica.
Constructorii romani au cateva proiecte (Aerostar 1 la Bacau sau IAR-46 la Brasov), cu preturi de 30.000, respectiv 90.000 de dolari. Pentru multi dintre pasionatii de zbor din Romania, buzunarul nu rezista la asemenea incercari. Mai populare sunt aparatele ultrausoare la mana a doua, aduse din strainatate. Nou, un asemenea avion cu doua locuri costa in jurul a 30.000 de dolari. Poti sa-l scoti mai ieftin cu cateva mii daca te ocupi de asamblarea lui. Dincolo de asta, la mana a doua poti cumpara asa ceva cu pana la 10.000 de dolari.

Sigur, mai trebuie sa investesti ceva speranta ca primul proprietar l-a ingrijit cum trebuie… Sau sa nu pleci prea departe de aerodrom. Un avion la 1 milion de locuitori De fapt, cei mai multi dintre zburatorii romani doar viseaza la un aparat ultrausor. Majoritatea – cateva sute – o reprezinta cei care „se dau“ cu diferite dispozitive de zburat mai primitive si mai ieftine, cum ar fi parapantele si deltaplanele, cu motor sau fara. In Romania sunt deja aproape 20 de avioane ultrausoare, cele mai multe cumparate la mana a doua din Occident, ceea ce corespunde raportului de un avion pentru fiecare milion de romani.

Totusi, in ultimii ani au aparut si aparate mai scumpe, care intra intr-o categorie superioara: avioanele usoare. Acestea sunt mai mari, cu motoare de peste 150 de cai si capabile sa treaca prin vreme rea mai ceva decat ultrausoarele cu aripi de panza. Multe au patru locuri, motiv pentru care pot fi calificate si ca avioane de turism. Un asemenea avion (fabricat in Cehia, de Zlin, sau in Statele Unite, de Cessna) costa 150-300.000 de dolari. Doar cativa au asa ceva in Romania; cei mai multi sunt oameni de afaceri si si-au luat sau vor sa-si ia brevet de pilot.

Faceti comparatia cu o tara precum Franta, unde sunt 2.200 de avioane usoare si 47 de mii de piloti, care au de ales intre 600 de aerocluburi cu propriile piste de zbor… Cat costa brevetul ? In Occident, unde aviatia usoara e extrem de populara, un brevet de pilot se obtine in cateva luni, iar costul nu trece de 5.000 de euro. La noi, trebuie sa fii membru al Aeroclubului Romaniei, iar daca n-ai depasit varsta de 20 de ani si treci de cateva examene, ai sansa sa iei acest brevet gratis. Cu plata sunt cateva solutii: Academia de Aviatie de la Baneasa ori scolile private.
Costul e asemanator celui din Occident, iar cea mai scumpa factura e aceea a orelor de zbor: 80-100 de dolari una. Si-ti trebuie macar 40 pentru un brevet de pilot privat. Simtind poate de unde bate vantul, una dintre scolile private are chiar si un elicopter, pentru cei capabili sa cheltuiasca minimum 400.000 de dolari ca sa-si aseze unul in curtea vilei. E pretul elicopterului, fireste, nu al brevetului.

Cand curiozitatea invinge riscul Totusi, de ce tin atat de mult unii oameni sa zboare? Nu s-au facut prea multe studii, insa se pot gasi cateva ti­puri umane care se invart in jurul avi­oa­nelor si cateodata se mai si urca in ele. Primul ar fi „visatorul“. E genul care stie dimensiunile, greutatea maxima la decolare si puterea motorului pentru fiecare avion fabricat in ultimii 50 de ani. Acest tip uman ajunge rar sa si zboare, cei mai multi multumindu-se cu simulatoarele si cu vizitele facute la aerodromuri.In Occident, exista chiar un fel de fratie secreta a iubitorilor de avioane, alcatuita din oameni care isi iau bilete doar pentru a vizita aeroporturile lumii si a face fotografii aparatelor pe care le intalnesc acolo. Al doilea model e tipul „sportiv“. Sigur, ar fi putut alege motocicleta, calul, schiurile sau scufundarile la mare adancime. Intamplarea l-a adus insa pe aerodrom. E genul care traieste din sandwich-uri cu adrenalina si, in general, isi ia o slujba legata de aviatie sau macar viseaza la ea.

Pentru acest om, poezia zborului e mai putin importanta decat un looping perfect executat, daca se poate in formatie cu alte avioane, pilotate de amici asemanatori ca personalitate. Are mari sanse sa ajunga un as, dar si risca sa nu moara in patul lui. In sfarsit, al treilea gen e „pilotul de vacanta”. E in general o combinatie intre primele doua tipuri: zboara destul de rar si nu foarte bine, nu-i plac riscurile insa iubeste singuratatea din carlinga, pluteste, daca se poate, printre norii mici si pufosi de vara. Stie multe despre avioane, insa acestea sunt pentru el un hobby mai degraba decat o obsesie.

In general, acest tip uman, daca traieste in Occident, formeaza grosul proprietarilor de aparate de zbor, mai ales turistice. Adica avioane fara pretentii de acrobatie, insa macar cu patru locuri, astfel incat sa-ti poti lua si familia cu tine. Unul dintre acesti piloti, o celebritate, John Kennedy Jr., s-a prabusit cu avionul in urma cu cativa ani, impreuna cu alti membri ai familiei, in drum spre o insula de vacanta. Avea doar cateva zeci de ore de zbor si putina experienta la zborul in ceata, lucruri care i-au fost fatale.

Dar sa nu incheiem intr-o nota pesimista. La numar de kilometri parcursi, aviatia e mai sigura decat transportul rutier. Aviatia de business, nu numai cea de leisure, isi face loc incet-incet si in Romania si contureaza perspective bune. Mai ales pe masura ce tot mai multi oameni de afaceri romani isi extind capacitatile de productie in alte si alte orase ale tarii. Sa poti fi in aceeasi zi in sedinta la Cluj, Timisoara si Bucuresti ar putea sa merite banii. In plus, deja nu mai poti sa te lauzi cu masina cea noua. O au si ceilalti.

Foto: Airliners.net, arhiva personala

FACTS


Adrese
Cei care doresc sa cumpere (sau doar sa obtina informatii despre) un aparat de zbor din categoria avioanelor usoare pot accesa urmatoarele site-uri: www.quicksilveraircraft.com (avioane ultrausoare Quicksilver, USA) www.cessna.com (avioane Cessna, USA) www.moravan.cz (avioane Zlin – recomandarea mea, L.M. –, Cehia) www.aerostar.ro (avioane ultrausoare Aerostar 01, Romania) www.iar.ro (avioane ultrausoare IAR 46 – recomandarea mea, L.M. –, Romania)

Avionul lui Dragos
Greutate maxima la decolare: 545 kg Numar de locuri: 2 persoane Viteza maxima: 180 km/h Consum: 17-18 litri la ora Combustibil: benzina CO 95 Suprafata aripii: 14 mp Cost total: 15-20 mii de euro

Cu pretul unui Mercedes
Model: Quicksilver GT 500 Fabricatie: Statele Unite Numar de locuri: 2 Motor: Rotax, 65 CP Viteza maxima: cca 160 km/h Constructie: structura de aluminiu imbracata in panza de aviatie Pret: 26.995 $ (kit, necesita asamblare) 32.695 $ (construit, cu motor)
Tag-uri: Avion | sopron

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI