Prima pagină Maratoanele Descopera Descoperă secretele Mafiei

Eugen Alimanescu – Legenda Justitiarului de fier

Adrian Nicolae | 09.16.2009 | ● Vizualizări: 5864
Eugen Alimanescu – Legenda Justitiarului de fier      no tags + zoom
Galerie foto (10)

America l-a avut pe Elliot Ness, incoruptibilul justitiar al carui nume se leaga iremediabil de caderea temutului Al Capone. Italia l-a avut pe Cesare Mori, nemilosul prefect nazist care a condus, la ordinele lui Benito Mussolini, cea mai de succes campanie antimafiota din istorie. Circa doua decenii mai tarziu, in Romania celui de al doilea Razboi Mondial, se nastea un alt nume de legenda in lupta contra crimei si a infractionalitatii. Un personaj la fel de controversat precum cei doi celebri precursori ai sai, un justitiar al carui nume s-a vrut sters pentru totdeauna din memoria oamenilor dar care a reaparut de fiecare data cand violenta si crima au impanzit strazile. Un nume, un om, un mit... Eugen Alimanescu.

America l-a avut peElliot Ness, incoruptibilul justitiar al carui nume se leagairemediabil de caderea temutului Al Capone. Italia l-a avut peCesare Mori, nemilosul prefect nazist care a condus, la ordinelelui Benito Mussolini, cea mai de succes campanie antimafiota dinistorie. Circa doua decenii mai tarziu, in Romania celui de aldoilea Razboi Mondial, se nastea un alt nume de legenda in luptacontra crimei si a infractionalitatii. Un personaj la fel decontroversat precum cei doi celebri precursori ai sai, un justitiaral carui nume s-a vrut sters pentru totdeauna din memoria oamenilordar care a reaparut de fiecare data cand violenta si crima auimpanzit strazile. Un nume, un om, un mit... EugenAlimanescu.


Eficienta legiitalionului

"Ochi pentru ochi si dinte pentru dinte" a fost dictonul care ainsufletit cele mai multe dintre vendettele mafiote din toatecolturile lumii. Legile guvernantilor pareau perimate, in toatamodernitatea lor, in fata unui crez de milenii. In Italia, StateleUnite si alte tari greu incercate de flagelul mafiei, populatiaincepea sa creada ca eficienta gruparilor mafiote nu va fi nicicandegalata de cea a magistratilor iar urmarea acestei convingeri afost o reticenta extrema fata de masurile impuse de stat. In fond,una dintre legile de aur ale gruparilor criminale erainterferenta cu structurile politienesti si coruperea pe scara marea celor care ar fi trebuit sa ii prinda. Judecatori,ofiteri cu grad inalt din cadrul politiilor, chiar si maruntiiagenti de strada, medici, avocati, procurori sau senatori, cu totiiimparteau uriasa "placinta" a afacerilor murdare. Criminaliistateau la aceeasi masa cu autoritatile, sfidand masa mare apopulatiei si reducand la tacere pe oricine ar fi incercat sademaste tenebroasele relatii de tip mafiot. Intr-un asemenea climatnu se mai impunea decat o singura masura... ochi pentru ochi sidinte pentru dinte.

Primul a fost prefectul italian Cesare Mori. Fascist,apropiat al lui Benito Mussolini, Mori nu s-a dat inapoi de lanimic pentru a reduce mafia siciliana la zero. A fostnumit in functia de prefect al orasului Palermo la 20 octombrie1925, chiar de catre dictatorul italian. In scrisoarea deinvestire, Mussolini ii cerea omului sau de incredere sa distrugamafia prin orice mijloace posibile, "iar daca legile ilimpiedica, sa nu se teama. Alte legi aveau sa fie facute in loculcelor vechi".

Cesare Mori - Prefectul de fier dinSicilia





In numai doua luni, Cesare Mori efectuase peste 500 de arestari,iar pana la finalul mandatului sau, in anul 1929, numarul celorinchisi se ridica la peste 11.000. Nu existau procese, nu existabirocratie, nu existau negocieri. "Prefectul de fier", asacum fusese poreclit Mori, a declansat un veritabil razboi cu toateclanurile mafiote. Sub aripa protectoare a regimuluifascist italian, el a folosit orice masura pentru a-i prinde peraufacatori. Tortura, executiile, luarea de ostatici, chiarasediile militare asupra oraselor si satelor fortificate de catremafioti, intr-un cuvant, aceleasi arme pe care mafia le folosisedintotdeauna impotriva celor care i se opuneau. In plus, Mori aveade partea lui presa. Orice actiune in forta era redata pe primapagina a ziarelor iar oamenii intelegeau ca justitia este maipresus chiar si de Mafie. Dupa numai patru ani, Benito Mussolinidecreta in Parlamentul de la Roma: "Mafia a fost eradicata!". Seinselase de putin. Tocmai membrii partidului fascist ascunsesera omana de capi mafioti, iar acestia aveau sa faca din Mafie, odata cuincheierea razboiului, o organizatie de zeci de ori mai puternicadecat fusese pana atunci.

In Lumea Noua, intr-o situatie socio-economica asemanatoare celeidin Sicilia, se nastea mitul unui alt justitiar de notorietate,"Incoruptibilul" Elliot Ness. Intr-un oras Chicago terorizat debandele mafiote irlandeze si italiene, in plina era de aur aProhibitiei, intr-o lume rupta parca din filmele de actiune, unagent al Biroului Prohibitiei era insarcinat cu prinderea sicondamnarea temutului Al Capone. Probabil ca nimeni nu isiimaginase ca el va reusi, cu atat mai mult cu cat primele saletentative de capturare a unor transporturi ilicite de alcool sefinalizasera cu esecuri umilitoare. Se parea ca gansterii erau tottimpul cu un pas in fata autoritatilor. A fost momentul in careElliot Ness a inteles ca nu se poate baza pe politiaconventionala. Era prea corupta si prea manjita cu baniinegri ai mafiei. La initiativa sa se nastea corpul"Incoruptibililor", organizatie legala din care faceau partecadeti, tineri aspiranti la functia de politist, oameni care nuapucasera sa pice in plasa coruptiei si pentru care visul unuiChicago eliberat de faradelegi putea fi inca realizat. Inarmatipana in dinti ei au raspuns gangsterilor prin aceleasi metode princare crima organizata isi facuse loc in mijlocul oamenilor.Violenta, moartea, intimidarea au fost armele justitiarilor conduside Elliot Ness. Si au reusit. In anul 1932, Al Capone a fostincarcerat iar temuta sa banda a fost redusa la tacere. Legeatalionului se impusese din nou.

Elliot Ness



Bucurestiul ultimuluiRazboi Mondial - Chicago-ul balcanic

Razboiul isi pusese puternic amprenta asupra Bucurestilor, asacum facuse cu mai toate marile orase ale Europei. Din pricinaputernicei crize economice, alimentele si produsele de bazadevenisera peste noapte adevarate bunuri de lux, numai bune pentruoperatiuni de contrabanda. Restrictiile la energie electricatransformasera capitala intr-un veritabil crater pe timp de noapte,un loc ideal pentru actiunile raufactorilor. In plus, amnistiereadetinutilor din inchisori nu putea decat sa intareasca un fenomenal criminalitatii deja extrem de dezvoltat. Intr-un atare mediu,nasterea unor grupari criminale dupa model american nu mai a fostdecat o problema de timp. Gangsteri imbracati si inarmatiasemenea celor de peste ocean impanzisera Bucurestiul, epatand prinlux si prin comportamente extravagante in mijlocul unei populatiisubjugate de lipsuri si saracie. Fiefurile lor eraureprezentate de cele mai rau famate cartiere ale vremii: Ferentari,Rahova, Petre Ispirescu sau Sebastian, adevarate fortarete alecrimei in care pana si politistii cu experienta se temeau sa maiintre.



Coruptia atinsese cote inimaginabile, timidele tentativeale politiei de a prinde unii dintre criminali finalizandu-se rapidcu eliberarea acestora sub pretexte care mai de care mairidicole. In schimbul unor sume de bani, a unor bunuri saufavoruri, avocatii, judecatorii, procurorii, medicii sau politistiifaceau scapat aproape orice raufacator. Probele incriminatoaredispareau fara urma, martorii erau ucisi inainte de a putea depunemarturie in fata justitiei iar cei care scapau cu viata isiretrageau subit afirmatiile. In rarele situatii in care un gangsterajungea in spatele gratiilor, acesta era eliberat din cauza"gravelor probleme medicale", "pentru buna purtare" sau, pur sisimplu, pentru ca pedeapsa data era prea mica in comparatie cugravitatea faptelor. Va suna cunoscut?

Parea ca nimic nu se mai poate face dar, totusi, in Romaniaacelor vremuri existau inca oameni care nu puteau fi cumparati. Iarunul dintre ei a fost comisarul Eugen Alimanescu.



Nascut la Slatina, in anul 1916, tanarul Alimanescu opta pentru oexistenta pasnica, urmand cursurile scolii care l-ar fi ajutat sadevina contabil. Razboiul este cel care schimba radical optiuneaviitorului comisar, iar Eugen Alimescu, dupa ce ia parte activ laluptele de pe frontul sovietic, este decorat si, la intoarcerea intara, este numit in functia de comisar-sef la PrefecturaBucurestiului. In aria sa de actiune intrau atunci cele mai raufamate cartiere ale Bucurestiului. Dupa primele esecuri, Alimanescurealizeaza ca nu va putea nicicand sa reuseasca in initiativelesale. Coruptia era prea puternica si cuprinsese prea adancstructurile statului.



Urmand modelul american al lui Elliot Ness, EugenAlimanescu apeleaza la recruti, tineri aflati inca pe bancileAcademiei de Politiei, si aspiranti la un post in PolitiaBucurestiului, pentru a infiinta organizatia "Fulger". 22de membri, alesi personal de catre comisar, antrenati si pregatitide acesta, urmau sa intre intr-un razboi nemaivazut cu crimaorganizata din capitala. Asemenea omologului sau din Statele Uniteale Americii, Alimanescu isi formeaza o veritabila retea deinformatori din randul gangsterilor, creaza rubrici permanente inpresa vremii prin care sa isi etaleze victoriile si da startul unorveritabile lupte de strada cu infractorii. Stia ca, odata arestati,ei vor scapa din fata justitiei uzand de influenta pe care o aveauin randul magistratilor. Solutia aleasa de Alimanescu?Exterminarea crimei si a criminalilor.



Putini au fost cei care au sfarsit in spatele gratiilor. Cei maimulti dintre raufacatorii locali au cazut secerati sub tirulgloantelor de revolver sau de pistol-automat ale membrilor echipei"Fulger". De fiecare data, un reprezentat al presei se afla de fatain momentul confruntarilor iar comisarul se asigura ca, infotografii, alaturi de cadavrele infractorilor, va aparea opancarta prin care lumea sa stie ca Brigada Alimanescu isi facusedatoria. Extrem de atent, el isi motiva de fiecare data actiunileprin deschiderea focului de catre infractori, refuzul lor de a sepreda sau incercarea acestora de a fugi din arestul politiei. Cazulera finalizat si nimeni nu il putea acuza de moartea criminalilor.In fond, cine ar fi vrut sa o faca?

Evident, astfel de masuri neortodoxe au starnit reactii diferite inrandul mafiotilor locali. Daca unii alegeau sa paraseasca in grabaBucurestiul, sperand in van ca Alimanescu nu ii va urmari in alteorase, altii incercau sa il reduca definitiv la tacere pe incomodulom al legii. Comisarul, desi refuzase escorta, era protejatzi si noapte de membrii echipei pe care o infiintase.Astfel, tentativele de a-l ucide au esuat pe rand. Iar BrigadaAlimanescu continua sa dea lovitura dupa lovitura bandelorcriminale din tara. Evident, vocile magistratilor si alepolitistilor corupti care criticau masurile lui Alimanescu aurasunat zgomotos. Pentru oamenii de zi cu zi, insa, comisarul era olegenda vie, o speranta, iar asta era cel mai important in ochiiautoritatilor. Ultimul lucru care mai lipsea in Bucuresti era orevolta a populatiei.



Moartea vine de larusi

In decursul a numai cativa ani, Alimanescu si agentii "Fulger"au reusit, practic, imposibilul. Lumea isi facea din nou curaj saiasa din case dupa lasarea intunericului, fara teama unui atacarmat sau a bandelor de talhari care bantuisera Capitala. Subgloantele comisarului a cazut temutul Petre Silberschmied, poreclitArgintaru, liderul unei bande de spargatori in care activau maimulti dezertori nemti din corpul de armata Dirlewanger, corp creat,la cererea expresa a lui Himmler, din condamnati la moarte sau lainchisoare pe viata. A urmat banda lui Gica Cioc, poreclitBalaurul, si cea a rivalului acestuia Sandu Moise, zis Hitler,datorita mustatii asemanatoare cu cea a dictatorului german;infractori din Ferentari specializati in contrabanda cu bunurifurate, jocuri de noroc, prostitutie si spargeri de locuinte.



Poate cea mai rasunatoare lovitura a dat-o Eugen Alimanescucriminalilor infiltrati in randul politiei. Este vorba decomisarii sefi Cairo si Voinescu. Fosti infractori, acestiafusesera recrutati in randul politiei si numiti chiar comisari insperanta ca vor putea da mult mai usor de urma eventualilorraufacatori. Socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea targ, iarcei doi, odata imbracati in uniforma, si-au reluat un mai vechiobicei... spargerile de banci. Din Brasov si Bucuresti, cei doi aureusit in doar cateva saptamani sa sustraga din filialele BanciiNationale o suma colosala... peste 2 milioane de dolari.Descoperiti de Alimanescu chiar in timpul unui nou jaf, Cairo siVoinescu au ales sa se impuste reciproc decat sa ajunga din nou inspatele gratiilor. Sau cel putin asa sustine raportul oficial dinacea perioada. Primul hot din lume caruia i-a venitingenioasa idee sa fure casa de bani cu totul, Lica Ciungu, zis Capde Fier, a fost capturat tot de comisarul Alimanescu si agentiisai. Mai mult, in urma unei meticuloase operatiuni defilare, "Incoruptibilii" romani au reusit sa lichideze intreagabanda a spargatorilor. Nici unul dintre ei nu a scapat viu.



Printre cei care alesesera calea fugii din Bucuresti se numara siNicolae Purecica, poreclit Nae Chioru, un individ deja dat inurmarire generala in toata tara pentru mai multe crime, jafuri sitalharii, majoritatea petrecute in Ferentari. De aceasta data,criminalul alesese Oradea ca viitoare tinta si, la scurt timp,orasul transilvanean intra in stare de soc. Zeci de atacuri armateasupra oamenilor nevinovati lasau in urma o multime de victime, darceea ce era de-a dreptul sinistru era modul in care victimele erauucise. Criminalii nu se multumeau doar cu talharirea nevinovatilorci, pentru a-i reduce la tacere, ii transau asemenea vitelor de laabator. Omorurile au fost atat de numeroase incatautoritatile oradene s-au vazut nevoite sa apeleze la singurul omcare putea sa puna stavila ororilor, comisarul EugenAlimanescu. Deghizat in om de afaceri, omul legii ii dadeade urma criminalului si se lasa condus in mijlocul intregii bande.Ceea ce parea a fi o noua talharie urmata de crima s-a transformat,insa, in macel. Agentii "Fulger" au deschis focul la vederearaufacatorilor. In doar cateva minute, din grupul lui Nae Chioru numai ramasesera decat cateva cadavre ciuruite.

Dar totul are un sfarsit. Bucurestiul arata altfel si oameniiintelegeau ca pot sa traiasca liber, fara teama gangsterilor careii terorizasera nu de mult. Alimanescu era un nume cunotorietate in randul criminalilor si toti evitau sa si-l puna peurme. A venit insa "Cazul de la Sinaia", caz descris defostul comisar, Traian Tandin, in cartea sa "Jafuri celebre dinRomania". Chemat sa investigheze furtul unei cantitatiimpresionante de bijuterii din casa unui aristocrat din Sinaia,comisarul dadea rapid de urma raufacatorilor. Era vorba de ointreaga banda formata din ofiteri rusi. Cum la vremea aceea,Romania se afla in plina ocupatie sovietica, cazul parea cu atatmai dificil. Obisnuit sa nu faca nicio concesie, Alimanescu i-achemat pe toti cei implicati in casa pe care o jefuisera de curand.A urmat un schimb rapid de focuri iar ofiterii rusi zaceau intr-obalta de sange. A fost sfarsitul comisarului Alimanescu.

Ceea ce a urmat este invaluit in mister. Arestat, comisarula fost condamnat la ani grei de inchisoare pentru omor deosebit degrav. O versiune a povestii spune ca ar fi fost aruncatdin trenul ce il ducea catre inchisoarea comunista. O alta sursaindica faptul ca Alimanescu ar fi fost executat la scurt timp dupaincarcerare. Cert este ca autoritatile comuniste au incercat cuorice chip sa il stearga din amintirea oamenilor. Rapoartele saleau disparut in mare parte alaturi de multe dintre articolele careii redau actiunile. Grupul "Fulger" a fost desfiintat, iar membriisai si-au pierdut urma. In fond, in lumea comunista tocmai seinstaura un alt fel de Mafie.

REVINO MAINE PENTRU A AFLA TOTUL DESPRE CRIMA ORGANIZATADIN ROMANIA, IN URMATORUL EPISOD AL MARATONULUI "DESCOPERASECRETELE MAFIEI"!

Nu ratati niciun articol din maratonul"Descopera secretele Mafiei" si veti afla ceea ce putiniau avut curajul sa va spuna pana acum...crima organizata sedesfasoara chiar langa voi, face parte din viata voastra, fara camacar sa o stiti!