De ce au dispărut vânători-culegătorii din Europa?

Vânători-culegătorii au trăit în Europa timp de mii de ani și au fost prezența umană dominantă în regiune în cea mai mare parte a acestui timp. Deci, ce s-a întâmplat cu ei toți?

Cercetătorii nu cunosc încă setul exact de circumstanțe care au dus la dispariția vânătorilor-culegători din Europa, dar declinul lor a coincis, în linii mari, cu răspândirea agriculturii în regiune. Fermierii neolitici au ajuns în Europa în urmă cu aproximativ 8.000 de ani și, în cele din urmă, i-au înlocuit pe vânători-culegătorii după o perioadă în care au împărțit continentul cu aceștia.

• De ce europenii au încetat să construiască morminte megalitice acum 5.000 de ani?
• Un peisaj antic dezvăluie rămășițele oamenilor care au trăit acum 100.000 de ani

,,Fermierii au început să împingă în Europa din Orientul Apropiat, aducând animale domestice și plante domestice, iar apoi există o coexistență între fermieri și vânători-culegători până acum 5.000 de ani, atunci când vânători-culegătorii dispar”, a declarat Cosimo Posth, profesor de arheo- și paleogenetică la Universitatea din Tübingen, Germania, pentru Live Science.

Vânători-culegătorii au venit în Europa în valuri și au început să se stabilească pe continent în urmă cu aproximativ 45.000 de ani. Posth a descris această populație inițială ca fiind o ,,ramură moartă”, deoarece a dispărut în mare parte, la fel ca și exploratorii umani anteriori care s-au aventurat în Europa.

Cu toate acestea, după aceste migrații timpurii nereușite, cel puțin unele dintre valurile ulterioare de vânători-culegători au prosperat pe continent.

Prezența umană dominantă în Europa

Posth a observat că europenii moderni datorează între 10% și 15% din ADN-ul lor vânătorilor-culegători europeni, cea mai mare parte provenind din ultimul val de vânători-culegători care s-au răspândit din Italia în urmă cu aproximativ 14.000 de ani.

Așadar, o parte din moștenirea lor genetică trăiește mai departe, chiar dacă o mare parte din stilul lor de viață a dispărut de mult.

Vânători-culegătorii au rămas în mare parte retrași atunci când au sosit fermierii, aproximativ 6.000 de ani mai târziu, și, în timp ce populația agricolă a preluat treptat genele vânătorilor-culegători, populația vânătorilor-culegători a rămas distinctă din punct de vedere genetic.

ADN-ul unui bărbat vânător-culegător din Spania, în vârstă de 7.000 de ani, a arătat că acesta avea ochii albaștri și pielea închisă la culoare. Acesta a fost cazul majorității vânătorilor-culegători din întreaga Europă după 14.000 de ani, în timp ce fermierii din acea vreme aveau pielea mai deschisă și ochii închiși la culoare, a precizat Posth.

Europenii datorează între 10% și 15% din ADN-ul lor vânătorilor-culegători

Există încă multe necunoscute în legătură cu modul în care cele două grupuri interacționau unul cu celălalt.

Unii vânători-culegători au ajuns să trăiască în comunitățile agricole sau în jurul acestora. De exemplu, înmormântarea de aproximativ 5.800 de ani a unui individ vânător-culegător din ceea ce este acum Danemarca, cunoscut sub numele de Dragsholm Man, arată că acesta a fost îngropat cu obiecte funerare de vânător-culegător, dar că avea o dietă asemănătoare cu cea a fermierilor europeni timpurii. Acest lucru înseamnă că el a adoptat cultura și dieta fermierilor imigranți, potrivit unui studiu publicat în revista Nature.

Unele comunități de vânători-culegători au suferit probabil morți violente din partea fermierilor și au primit noi agenți patogeni de la animalele lor, scrie LiveScience.

De exemplu, vânători-culegătorii din Danemarca au fost rapid exterminați la câteva generații după sosirea fermierilor, în urmă cu aproximativ 5.900 de ani, potrivit studiului Nature.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Mitul marilor vânători este dat uitării mulțumită unui nou studiu

NASA a început construirea următoarei generații de „vânători” de asteroizi

„Vânătorii” de furtuni arctice. Ce încearcă să facă climatologii?

Oamenii preistorici, vânători de succes. Ce dezvăluie prădătorii antici?