Cea mai rară specie de urs din lume numără 22 de exemplare, ce sunt ameninţate de schimbările climatice

Ursus arctos gobiensis este singura specie de urs adaptată la viaţa de deşert. Ultimele 22 de exemplare ale aceste subspecii de urs trăiesc în apropierea a 3 oaze din deşertul Gobi, supravieţuind în mare parte datorită unei diete vegetariene formate din rădăcini de deşert şi alte plante. De asemenea, aceştia mai consumă ocazional rozătoare şi insecte. În ultimii ani, temperaturile în continuă creştere au dus la reducerea surselor de apă din Gobi, făcând aceste plante mai dificil de găsit, ceea ce ameninţă supravieţuirea acestei specii rare.

Accesul la hrană este esenţial pentru supravieţuirea urşilor de Gobi, deoarece ei necesită rezerve considerabile de grăsime pentru a trece cu bine peste hibernarea de iarnă. Conform unui raport din 2010 elaborat de organizaţia Gobi Bear Project, temperaturile pot să scadă în timpul iernii până la -34 de grade Celsius, iar vara se înregistrează 46 de grade Celsius. Nicio altă specie de urs nu s-a adaptat la condiţii atât de extreme şi de variabile.

• Cum a ajuns o piatră funerară de pe vremea romanilor la peste 8.000 de kilometri depărtare?
• Șoferii Uber și Bolt, nemulțumiți de sistemul prin care sunt obligați să accepte cât mai multe…

În ultimul deceniu, hrana a fost mai greu de găsit decât de obicei. Media precipitaţiilor anuale a scăzut de la 100 de milimetri la 50 de milimetri de-a lungul unei secete de 14 ani, între 1993 şi 2007. Specialiştii de la Gobi Bear Project afirmă că această secetă extinsă „ar fi afectat starea urşilor şi succesul lor reproductiv”. Cercetătorii au instalat în deşert mai multe staţii de alimentare pentru a ajuta urşii să treacă peste anii de secetă. Deşi seceta s-a încheiat în 2007, un raport elaborat anul trecut de Eurasianet.org arată că nivelul precipitaţiilor a scăzut din nou la 50 de milimetri pe an. Directorul organizaţiei Great Gobi Strictly Protected Area afirmă că această reducere a precipitaţiilor se datorează schimbărilor climatice.

Declinul populaţiei urşilor de Gobi a început în anii ’60, atunci când guvernul mongol, dominat la acea vreme de URSS, a încurajat creşterea producţiei de vite în zonă. Acest lucru a afectat vegetaţia din zonă şi a dus la braconarea unor urşi, consideraţi o ameninţare la adresa animalelor domestice. Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă nu au descoperit nicio dovadă care să ateste că urşii ar ataca sau ar mânca vreun animal de mari dimensiuni care trăieşte în acea zonă.

Dacă acum câţiva ani se estima că mai trăiesc 50 de urşi de Gobi, o nouă analiză efectuată de guvernul mongol în colaborare cu mai mulţi experţi a ajuns la concluzia că doar 22 de exemplare mai sunt în viaţă. Acum, Mongolia a declarat 2013 ca fiind „Anul Protejării Ursului de Gobi”. Ministerul Mediului din Mongolia a format o comisie care va elabora un plan de creştere a populaţiei urşilor de Gobi, urmând să fie creată o nouă rezervaţie naturală pentru a le proteja habitatul.

Sursa: Scientific American