„Moartea magnetică” ameninţă întrega viaţă planetară

Pentru a găzdui viaţa aşa cu o cunoaştem noi, o planetă are nevoie de o atmosferă densă, bogată în vapori de apă, şi de apă lichidă la suprafaţă. Oamenii de ştiinţă judecă dacă o planetă este habitabilă sau nu estimpând în ce măsură îndeplineşte aceste condiţii, estimarea făcându-se de obicei, pe baza distanţei la care se găseşte planeta respectivă faţă de steaua sa.

Însă nu numai distanţa faţă de stea contează în aprecierea unei planete drept habitabile, se arată într-un articol publicat recent.

• O nouă lege garantează dreptul la viață pentru țestoasele marine din Panama
• Cea mai valoroasă materie primă pentru industria grea din România

O planetă îşi poate pierde apa din cauza vânturilor stelare – valuri de particule încărcate electric – dacă nu este protejată de un câmp magnetic puternic, afirmă cercetătorii de la Universitatea din Antioquia,  Columbia.

Mars şi Venus nu au câmpuri magnetice şi se crede că vânturile stelare au împrăştiat cea mai mare parte a atmosferei lui Marte, în vreme ce atmosfera venusiană a rămas compusă în majoritate din dioxid de carbon, ceea ce o face toxică.

Un câmp magnetic îi protejează, de asemenea, pe locuitorii unei planete de radiaţiile cosmice periculoase (aşa cum câmpul  magnetic al Pământului protejează biosfera  terestră).

La generarea câmpului magnetic al unei planete contribuie nucleul fierbinte, topit, al planetei; de aceea, cercetătorii au calculat cât timp i-ar trebui unei planete solide pentru a se răci   atâît de mult, încât „generatorul ei magnetic” intern să nu mai funcţioneze.

Apoi, au verificat datele privind 3 binecunoscute exoplanete despre care se crede că ar fi propice vieţii: Gliese 581d, HD 40307g şi GJ 667Cc. 

Rezultatele arată că primele două planete au câmpuri magnetice încă îndeajuns de puternice (deşi la limită), însă a treia e deja „terminată”.

Conducătorul echipei de cercetători, Jorge Zuluaga, a accentuat importanţa luării în considerare a câmpului magnetic atunci când se estimează şansele unei planete de a fi propice vieţii. 

„Dacă vrem să evaluăm habitabilitatea unei planete cât mai exact posibil, avem nevoie de această informaţie, nu numai de distanţa faţă de stea”, a spus el.

Sursa: New Scientist