Unde este „sediul” inteligenţei umane?

Multă vreme, cercetătorii au considerat că inteligenţa avansată a speciei umane se datorează dezvoltării deosebite a lobilor frontali. 

Însă cel mai recent şi mai precis studiu comparativ de până acum – pe oameni şi alte specii de animale – a dus la concluzia că această regiune nu este proporţional mai dezvoltată la om, comparativ cu alte specii; prin urmare, mărimea lobilor frontali nu poate fi ea singură responsabilă pentru abilităţile cognitive superioare ale speciei umane.

• Actorul american Kevin Spacey, premiat la Cannes pentru întreaga carieră, în ciuda acuzațiilor de agresiune sexuală
• Analfabetismul funcțional în România, mult mai mare decât s-a măsurat, spune ministrul Educației

Studiul, realizat de cercetători britanici de la universităţile din Durham şi Reading, sugerează că şi arii considerate mai „primitive”, cum ar fi cerebelul („creierul mic”), ar putea fi la fel de importante din perspectiva creşterii în dimensiuni a creierului uman.

Aceste zone ar putea juca roluri neaşteptat de importante în cogniţia umană, ca şi în unele tulburări legate de aceasta, precum autismul şi dislexia, spun cercetătorii. 

Rezultatele studiului au fost publicate în Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS).

Conducătorul studiului, prof. Robert Barton de la Universitatea Durham, explică:

„Se credea că expansiunea lobilor frontali a fost esenţială pentru dezvoltarea comportamentului, a gândirii şi a limbajului uman, în formele lor moderne, şi că aceşti lobi proeminenţi sunt cei care ne-au făcut cu adevărat oameni. Noi am arătat că acest lucru nu este adevărat: lobii frontali umani sunt exact de mărimea adecvată unui creier non-uman dacă acesta ar fi mărit proporţional până la dimensiunile creierului uman.”

„Asta înseamnă că arii cerebrale considerate, prin tradiţie, mai primitive au fost la fel de inmportante în timpul evoluţiei noastre. Aceste regiuni ar trebui să aibă parte acum de mai multă atenţie. De fapt, există unele dovezi că leziunile la nivelul cerebelului, de exemplu, sunt un factor implicat în apariţia autismului şi a dislexiei.”

Cercetătorii consideră că multe dintre abilităţile noastre de nivel superior sunt susţinute de conexiuni cerebrale mai extinse, ce leagă între ele multe arii diferite ale creierului. 

Structura acestor reţele extinse de conexiuni, cred ei, ar putea fi mai importantă, pentru dezvoltarea funcţiilor cognitive, decât mărimea oricărei regiuni individuale a creierului.

Sursa: Science Daily