Cea mai aşteptată picătură din lumea ştiinţei: unul dintre cele mai longevive experimente şi-a atins scopul! (VIDEO)

Un eveniment similar a avut loc în anul 2000 atunci când în timpul unui experiment asemănător, dar mai longeviv din Australia, s-a scurs o picătură de smoală. Din nefericire, atunci specialiştii nu au surprins evenimentul din cauza unor probleme tehnice ale camerei de filmat. 

Experimentul din Dublin a fost iniţiat în 1944 la Trinity College Dublin, cu scopul de a demonstra vâscozitatea mare sau fluiditatea redusă a smoalei, un material care pare a fi solid la temperatura camerei, dar care de fapt se scurge extrem de încet. Cercetarea din Dublin este o soră mai tânără a bine-cunoscutului experiment iniţiat în 1927 la University of Queensland din Brisbane şi care încă mai funcţionează fiind deja trecut în Cartea Recordurilor drept „cel mai longeviv experiment de laborator”. Atunci, fizicianul Thomas Parnell a pornit experimentul pentru a demonstra că materialele obişnuite pot avea proprietăţi surprinzătoare. În ultimii 86 de ani, s-au scurs 8 picături de smoală, a 9-a fiind deja formată în acest moment şi gata să cadă. 

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Specialiştii spun că unei picături îi ia între 7 şi 13 ani să se formeze, pentru ca apoi să cadă în doar o zecime de secundă. 

Experimentul presupune topirea unei bucăţi de smoală şi punerea ei într-o pâlnie de sticlă sigilată fixată deasupra unui pahar. Apoi, smoalei i se dă timp pentru a se răci (în cazul experimentului lui Parell a fost vorba de 3 ani) înainte de a se tăia sigiliul de la baza pâlniei. 

Pe de altă parte, originile experimentului din Dublid s-au pierdut. Este posibil ca el să fi făcut parte dintr-un proiect al lui Ernest Walton, profesor la Trinity College Dublin şi câştigător al premiului Nobel, care dorea să promoveze demonstraţiile ştiinţifice în scop educaţional. 

De-a lungul anilor, identitatea omului de ştiinţă care a iniţial experimentul a fost uitată iar pâlnia a rămas uitată pe un raft unde a continuat să elibereze picături de smoală. Abia în ultimii ani, oamenii de ştiinţă au redevenit interesaţi de el, iar anul trecut în luna aprilie au montat un webcam pentru a ne permite tuturor să urmărim fenomenul. 

În ziua de 11 iulie 2013, fizicianul Shane Bergin şi colegii săi au surprins cu s-a scurs una dintre cele mai aşteptate picături din lumea ştiinţei. 

Acum, monitorizând evoluţia picăturii, specialiştii de la Trinity College au estimat vâscozitatea smoalei, declarând că ea este de 2 milioane de ori mai vâscoasă ca mierea şi de 20 de miliarde de ori mai vâscoasă ca apa. 

Întrebat fiind de valoarea demonstraţiei, expertul Denis Weaire a declarat că „la baza cercetărilor ştiinţifice întreprinse cu bună-credinţă stă curiozitatea, iar picătura de smoală alimentează curiozitatea”.