Oare am putea deveni zvelţi… molipsindu-ne de la alţii?

În afară de factori genetici şi alimentari, tendinţa spre îngrăşare este legată şi de microbiomul intestinal (microorganismele care trăiesc în intestin): persoanele supraponderale au un microbiom diferit de cel al persoanelor zvelte. Însă, pentru ca aceste microorganisme să „funcţioneze” în sensul menţinerii unei greutăţi sănătoase, e nevoie şi de o dietă bogată în fibre, ceea ce ilustrează relaţia extrem de complexă dintre alimentaţie, microbiom, metabolism şi sănătate.

La om, microbiomul intestinal cuprinde sute de tipuri de microorganisme, iar speciile componente şi proporţiile în care se găsesc joacă un rol major în sănătate, influenţând o mulţime de aspecte, de la funcţionarea creierului până la riscul de cancer. Un studiu publicat anul trecut a arătat, de exemplu, că transferul de bacterii intestinale de la un om la altul poate reduce rezistenţa la insulină, un parametru legat de riscul de obezitate şi diabet.

• Cum a ajuns un român să fie condamnat degeaba la închisoare în Belgia?
• Ce pot face românii cu brazii de Crăciun?

Pentru a studia această relaţie complexă, cercetătorii de la Washington University din St. Louis, SUA, au colectat mostre de microorganisme intestinale de la perechi de gemeni identici şi non-identici (umani); în fiecare pereche, unul dintre fraţi era obez, iar celălalt – zvelt.  

Apoi, au transferat microorganismele la şoareci care nu aveau niciun fel de microorganisme în intestin. 

Rezultatul? Şoarecii care primiseră microorganisme de la persoanele zvelte au rămas zvelţi, în vreme ce şoarecii care primiseră microorganisme de la personale obeze au crescut în greutate cu cca. 10%, în medie, deşi alimentaţia tuturor şoarecilor era aceeaşi. Rezultatele au fost publicate în Science.

Dar ce s-ar întâmpla dacă ar fi amestecate în intestin cele două seturi de microorganisme, s-au întrebat cercetătorii? Pentru a afla, s-au bazat pe obiceiul şoarecilor de a consuma excremente ale congenerilor lor – un comportament obişnuit în rândul rozătoarelor, prin care acestea recuperează anumite substanţe nutritive din excremente.

După ce s-a întâmplat acest lucru, cercetătorii au descoperit că microorganismele asociate cu zvelteţea deveneau dominante în intestinul şoarecilor care avuseră iniţial un microbiom asociat cu obezitatea. După ce intestinul a fost colonizat cu bacterii asociate cu zvelteţea, aceşti şoareci n-au mai luat în greutate.

Studiind genele bacteriene care erau active la cele două tipuri de şoareci, specialiştii au observat că, la şoarecii supraponderali, exista un  nivel mai mare de proteine implicate în detoxificare şi răspunsul la stres, iar la şoarecii cu greutate normală, era mai puternică expresia genelor implicate în degradarea fibrelor alimentare.

S-a constatat, astfel, că dieta joacă un rol-cheie în funcţionare microbiomului la şoarecii zvelţi: dacă dieta bogată în fibre era înlocuită cu una cu conţinut mare de grăsimi şi conţinut mic de fibre (similară dietei nesănătoase a multor occidentali), atunci microorganismele asociate cu zvelteţea nu mai colonizau intestinele şoarecilor.

Prin urmare, o dietă bogată în fibre alimentare şi un microbiom de un anumit tip sunt elemente-cheie în obţinerea şi păstrarea unei greutăţi sănătoase.

Rămâne de văzut în ce mod ar putea fi aplicate aceste rezultate la oameni, pentru rezolvarea problemelor legate de excesul de greutate. Cercetătorii se gândesc la administrarea unor preparate probiotice conţinând bacterii benefice, dar sunt necesare cercetări mult mai aprofundate pentru a identifica toate tipurile de bacterii implicate.

Sursa: Science NOW