Prima pagină D:News

Care este cea mai simplă metodă prin care poţi să pari mai atrăgător?

10.30.2013 | ● Vizualizări: 1024
Cercetătorii au descoperit că părem mai atrăgători atunci când facem parte dintr-un grup decât atunci când suntem singuri     (Foto: Shutterstock.com) + zoom
Galerie foto (1)

Un nou studiu publicat în jurnalul ştiinţific „Psychological Science” dezvăluie o metodă simplă prin care oamenii pot fi percepuţi mai atrăgători.

Cercetătorii au descoperit că oamenii tind să fie consideraţi mai atrăgători atunci când fac parte dintr-un grup în comparaţie cu momentele în care sunt singuri.

Acest fenomen, cunoscut sub numele de „efectul majoretă” (acest supranumele fiindu-i dat de Barney Stinson, un personaj din serialul TV How I Met Your Mother), sugerează că avem nevoie de câţiva prieteni în jurul nostru dacă vrem să fim consideraţi mai atrăgători de alte persoane.

Drew Walker şi Edward Vul, doi specialişti în psihologie de la Universitatea California, San Diego, afirmă că oamenii tind să „facă o medie” a trăsăturilor faciale ale persoanelor dintr-un grup, percepând astfel faţa unui individ ca mai apropiată de medie decât ar face-o în mod normal.



În mod normal, a fi asociat mediei ar părea un lucru rău, cercetările sugerează că acest lucru nu este valabil în cazul atracţiei. „Feţele medii par mai atrăgătoare, cel mai probabil deoarece reducerea la medie duce la eliminarea trăsăturilor neatrăgătoare”, explică Walter. „Poate că este ca în cazul familiilor lui Tolstoi: oamenii frumoşi sunt toţi la fel, dar fiecare persoană neatrăgătoare este neatrăgătoare în stilul său personal”, a mai spus cercetătorul.

Walker şi Vul au suspectat că gradul de atracţie al unei feţe medii, alături de tendinţa oamenilor de a vedea un grup de obiecte ca pe un ansamblu, ar putea facilita „efectul majoretă”. Pentru a testa această ipoteză, cercetătorii au efectuat cinci experimente pe 130 de studenţi.

Participanţilor le-au fost arătate imagini ce înfăţişau 100 de persoane, urmând ca acestea să fie clasificate în funcţie de gradul de atracţie al persoanei din imagine. Uneori, persoana care trebuia notată apărea în imagine alături de alte două persoane, iar în alte imagini fotografia era decupată astfel încât persoana să apară singură în imagine.

Per total, atât femeile cât şi bărbaţii din imaginile prezentate participanţilor la studiu primeau note mai mari pe „scara atracţiei” în imaginile de grup decât în imaginile în care erau singuri. A fi într-un grup conferă un beneficiu de 2% în ceea ce priveşte îmbunătăţirea clasificării în funcţie de gradul de atracţie. „Efectul este cu siguranţă mic, dar unii dintre noi vor fi cu siguranţă recunoscători pentru orice ajutor, indiferent cât de mic”, a glumit Vul.

În alte experimente, Walker şi Vul au descoperit că imaginile nu trebuie să înfăţişeze un portret de grup coeziv pentru a obţine acest efect. Atunci când participanţii au fost rugaţi să clasifice gradul de atracţie al unei persoane ce era înfăţişată într-o imagine situată într-un colaj cu 4, 9 şi 16 fotografii, imaginea „de grup” primea o notă mai mare decât atunci când poza persoanei era prezentată singură.

Walker şi Vul explorează acum nuanţele acestor descoperiri iniţiale: „Dacă media este mai atrăgătoare deoarece elementele neatrăgătoare tind să fie eliminate prin reducerea la medie, atunci indivizii cu trăsături faciale complementare – o persoană cu ochii înguşti şi o persoană cu ochi laţi, spre exemplu – ar obţine o stimulare mai mare a atracţiei percepute împreună decât alte grupuri compuse din indivizi care au trăsături mai apropiate”.

Sursa: PsyPost