Şiretenia arborilor: cum devin furnicile sclavele lor?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În America Centrală, furnicile acţionează ca nişte „gărzi de corp” pentru arborii acacia, apărându-i pe aceştia de buruieni şi animale înfometate. 

Până acum, oamenii de ştiinţă au presupus că furnicile nu fac altceva decât să îşi apere teritoriul, însă cercetarea lui Martin Heil de la Cinvestav Unidad Irapuato din Mexic a descoperit că nectarul arborilor conţine o enzimă care împiedică furnicile să se hrănească cu alte surse de zahăr. O singură înghiţitură din acest nectar şi furnica va duce o viaţă de servitute. 

• Producătorii acuză presiuni pe piața uleiului de măsline
• Chipul lui Donald Trump pe o nouă bancnotă americană. Ce planuri are președintele în funcție?

„M-a surprins faptul că o plantă imobilă, «pasivă», îşi poate manipula partenerul care este mult mai activ, adică furnica”, a declarat Heil. 

Pentru a ne ajuta să înţelegem mai bine mecanismul arborilor, Heil îi compară pe aceştia cu o companie care comercializează lapte fără lactoză şi care a fost modificat chimic în aşa fel încât să îi facă pe consumatori să nu mai poată digera laptele normal. În acest caz, consumatorul nu ar mai putea bea laptele normal şi ar fi forţat să consume numai băutura fără lactoză. 

Mai exact, mare parte dintre substanţele dulci cu care se hrănesc furnicile sunt bogate într-un îndulcitor numit zaharoză. Furnicile digeră zaharoza cu ajutorul unei enzime numite invertază, care descompune zaharoza. 

În 2005, Heil a arătat că furnicile Pseudomyrmex ferrugineus care locuiesc în acacia nu au invertaza activă şi astfel nu pot digera sursele de zaharoză. 

În schimb, arborele invertaza în nectar asigurându-le furnicilor o masă predigerată. Ca urmare a acestui fenomen, furnicile rămân dependente de nectarul produs de acacia. 

Însă, chiar şi după această constatare, Heil a bănuit că explicaţia era prea simplă. Aşa se face că, după alte cercetări el a descoperit că larvele acestor furnici au invertază, dar că substanţa se dezactivează numai atunci când ele ajung la maturitate. 

În cele din urmă, Heil a reuşit să demonstreze că vinovat pentru acest fenomen este chiar arborul. Mai exact, expertul susţine că nectarul de acacia conţine enzime chitinaze care blochează complet invertaza. La scurt timp după ce lucrătoarele trec din stadiul de pupă şi ajung la maturitate, furnicile gustă pentru prima dată din nectar, moment în care  invertaza le este dezactivată. 

„Ceea ce din exterior pare un alt caz de specializare digestivă, în realitate pare să fie o metodă şireată de manipulare a plantei acacia, în scopul de a le face pe furnici dependente”, a declarat specialistul Todd Palmer, de la Universitatea din Florida. 

Astfel, metoda de manipulare folosită de arbori îi asigură că furnicile îi vor proteja, deoarece ele sunt dependente de nectarul lor.