Mai avem nevoie de cromozomul masculin Y?

Şoarecii macsuli pot deveni totuşi taţi, chiar dacă informaţia genetică existentă în mod obişnuit în cromozomul Y este redusă la numai două gene; ce-i drept, e nevoie, pentru aceasta, de tehnolgii avansate de fertilizare in vitro. Studiul a fost realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Hawaii şi publicat în jurnalul Science.

În celule, ADN-ul, purtătorul informaţiei genetice, este organizat în cromozomi.

• FBI concediază agenți care lucrau la anchete ce-l vizau pe Donald Trump
• Giganții americani de Inteligență Artificială acuză China de furt

Atât la şoareci, cât şi la om, doi dintre cromozomi sunt legaţi în mod esenţial de reproducere; sunt aşa-numiţii cromozomi ai sexului şi pot fi de două tipuri: X şi Y.

Indivizii care au doi cromozomi X sunt de sex feminin; cei care au un cromozom X şi unul Y sunt de sex masculin.

Cromozomul Y este absolut necesar pentru determinarea sexului masculin al progeniturii şi este prezent numai la masculi, de unde şi statutul său de „simbol al masculinităţii”.

La şoareci, cromozomul Y conţine, în mod normal, 14 gene diferite, dintre care unele sunt prezente în sute de copii.

Cercetătorii de la Universitatea din Hawaii au arătat că şoarecii modificaţi genetic care aveau un cromozom Y format din doar 2 gene se dezvoltă normal  şi chiar pot avea urmaşi.

Pentru aceasta, însă, e nevoie de tehnici avansate de reproducere asistată, deoarece aceşti şoareci sunt infertili; produc spermatozoizi cu structură rudimentară, diferiţi de spermatozoizii sănătoşi ai exemplarelor normale. Totuşi, cercetătorii au putut obţine pui ai acestor şoareci, folosind o formă avansată de fertilizare in vitro, numită ROSI (round spermatid injection), care prespune injectarea materialului genetic din precursori ai spermatozoizilor (celule reproducătoare masculine imature) într-un ovul. 

Embriionii rezultaţi s-au dezvoltat normal, iar puii astfel obţinuţi au fost sănătoşi şi au avut o durată de viaţă normală.

Cele două gene necesare sunt Sry, care declanşează procesul de evoluţie a embrionului spre sexul masculin, şi Eif2s3y, care este implicată în primele etape ale producerii spermatozoizilor.

Prof. Monica Ward, care a condus studiul, spune că este posibil să se renunţe chiar şi la aceste gene, dacă s-ar găsi un mod de a reproduce rolul lor prin alte procedee. (Dar, în ceea ce priveşte ideea unei lumi fără bărbaţi, prof. Ward spune că o astfel de lume ar fi „ceva nebunesc” şi „ştiinţifico-fantastic”.)

Interesul ştiinţific al studiului este acela că el arată că reproducerea la mamifere este probabilă, chiar şi în lipsa unor deleţii (pierderi de gene) extinse, ceea ce oferă speranţă  persoanelor care suferă de asemenea deleţii.

Celelalte gene (cele care au fost îndepărtate), sunt probabil implicate în producerea unor spermatozoizi sănătoşi şi în realizarea fecundaţiei normale.

Dr. Chris Tyler-Smith, din cadrul Wellcome Trust Sanger Institute, consideră că studiul reprezintă „un mare pas înainte în înţelegerea biologiei fundamentale”, dar, subliniază el, trebuie să ţinem seama de diferenţa dintre cele două specii – om şi şoarece; concluziile studiului pe şoareci nu pot fi aplicate direct la om, deoarece oamenii nu au un echivalent direct al uneia dintre genele-cheie de la şoareci.

Iar dr. Allan Pacey, specialist în andrologie la Universitatea Sheffield, consideră că, deşi deocamdată rezultatele au un interes practic limitat, în ceea ce priveşte fertilitatea la om, studiile de acest gen sunt importante pentru descifrarea modului complex în care genele controleză fertilitatea. 

Sursa: BBC News