Oamenii au devenit agricultori de dragul berii, nu al pâinii, susţin câţiva cercetători

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Aşa-numită Revoluţie Agrară, petrecută acum 10.000 de ani – trecerea de la vânarea animalelor şi adunarea produselor vegetale din natură la cultivarea plantelor şi creşterea animalelor  – a fost un moment-cheie în evoluţia umană.

O teorie larg acceptată susţine că, încă de la bun început, cerealele ar fi fost utilizate în principal pentru prepararea pâinii.
Însă, mai recent, un grup de specialişti susţine o altă opinie: oamenii ar fi fost motivaţi să se statornicească, renunţând la viaţa nomadă şi apucându-se să cultive cereale, de dorinţa de a avea la dispoziţie materie primă pentru fabricarea berii.

Se crede că, iniţial, oamenii ar fi făcut, din boabe de orz, un terci care, sub influenţa drojdiilor naturale din mediu, ar fi fermentat, rezultând o formă brută de bere.

Cum berea este mult mai uşor de făcut decât pâinea, se presupune că, după descoperirea acestui proces de fermentaţie şi al gustului şi efectelor berii, oamenii ar fi fost motivaţi să înceapă să cultive cereale, pentru a fabrica în continuare această băutură – şi aşa a apărut agricultura.

Unul dintre specialiştii are susţin această teorie este Patrick McGovern, director al Biomolecular Archaeology Project for Cuisine, Fermented Beverages, and Health, proiect desfăşurat la Universitatea din Pennsylvania.

Berea, afirmă el, are, dincolo de efectul “îmbătător” şi de gustul agreabil, câteva avantaje deosebite: conţine cantităţi mari de vitamine B, de lizină (un aminoacid esenţial) şi, în urmă cu mii de ani, putea fi mai sănătoasă ca băutură decât apa, deoarece apa era adesea contaminată cu diverşi agenţi patogeni, în vreme ce în bere procesul de preparare distrugea bacteriile şi virusurile dăunătoare.

Berea avea efecte intense asupra corpului şi spiritului, motiv pentru care, afirmă McGovern, berarii străvechi ar fi îndeplinit şi rolul de  vraci în comunităţile în care trăiau.

În băuturile alcoolice erau adăugate, de asemenea, plante cu acţiunea terapeutică: urme de salvie şi cimbru, plante cu efecte anti-canceroase, au fost găsite în vase ce conţinuseră bere, datând din vremea Egiptului antic, iar în vinul de orez care era făcut în China antică, au fost descoperite urme de pelin, de asemenea, o plantă cu proprietăţi anti-canceroase, susţine specialistul.

Berea acţiona, totodată, ca un puternic catalizator, al relaţiilor sociale din cadrul comunităţii şi era utilizată cu ocazia ceremoniilor şi a sărbătorilor – ca şi acum, de altfel.

În anii 1950, un specialist în preistorie, Robert Braidwood, de la Universitatea din Chicago, a studiat rămăşiţele de boabe de cereale şi secerile descoperite de arheologi în aşezări străvechi ale natufienilor – o populaţie care a trăit în urmă cu 15.000 – 21.000 de ani în  Orientul Mijlociu, pe teritoriul de azi al Siriei, Iordaniei şi Israelului. Robert Braidwood a afirmat, pe baza acestor descoperiri, că orzul a stat la baza deciziei oamenilor de a se sedentariza, abandonând viaţa nomadă.

El afirma că natufienii ar fi folosit orzul pentru a face pâine, dar un alt savant, Jonathan Sauer, l-a contrazis, afirmând că tehnologia disponibilă la acea vreme pentru seceriş ar fi necesitat un efort foarte mare şi ar fi produs doar o recoltă slabă; prin urmare, oamenii trebuie să fi făcut asta pentru o răsplată mai incitantă şi mai valoroasă decât hrana – iar această răsplată, în viziunea lui, ar fi fost alcoolul. 

Teoria a fost adoptată şi susţinută de Solomon Katz, profesor de antropologie la Universitatea din Pennsylvania, care afirmă că există prea puţine dovezi în sprijinul popularităţii pâinii la acea vreme; în schimb, există dovezi care sugerează că, la începuturile agriculturii, când doar o mică parte din plantele consumate de oameni erau cereale cultivate, oamenii erau interesaţi mai degrabă să folosească aceste cereale pentru a produce băuturi alcoolice.

Sursa: Mail Online