Prima pagină D:News

Inundaţiile nu ne vor mai lua prin surprindere. Graţie sateliţilor, ele pot fi detectate cu câteva luni în avans!

Florin Bădescu 07.08.2014 | ● Vizualizări: 71
Digul de protecţie construit pe malul răului Sava, duminică, 18 mai 2014. Echipele de intervenţie din Serbia se pregăteau pentru un val de inundaţii pe răul Sava, unul din principalele râuri ale ţării.      (ALEKSANDAR DJOROVIC / MEDIAFAX FOTO) + zoom
Galerie foto (2)

Sateliţii care monitorizează variaţiile câmpului gravitaţional de la suprafaţa Terrei ar putea să semnaleze riscul de producere a unor inundaţii cu câteva luni în avans, au anunţat autorii unui studiu recent.

Cercetătorii de la Universitatea California din oraşul american Irvine au alcătuit o hartă a bazinului fluviului Mississippi, combinând măsurătorile efectuate la sol şi datele furnizate de sateliţii GRACE, lansaţi de NASA în 2002 cu scopul de a efectua măsurători foarte precise ale gravitaţiei terestre.

Ei au descoperit că infimele variaţii ale gravitaţiei indică perfect cantitatea de umiditate captată la suprafaţa Terrei. Prin extensie, aceleaşi variaţii gravitaţionale permit oamenilor de ştiinţă să calculeze felul în care un bazin fluvial va reacţiona în cazul unor precipitaţii sau al unor topiri de zăpezi considerate excepţionale.

Cu cât solul este mai uscat, cu atât el poate să absoarbă şi să conserve apa. Dar, dacă solul este deja aproape saturat, precipitaţiile se vor scurge foarte repede către bazinul fluvial şi vor duce la creşterea nivelului apei.



Oamenii de ştiinţă şi-au testat tehnica retroactiv, studiind inundaţiile masive care au afectat în 2011 bazinul râului Missouri, cel mai mare afluent al fluviului Mississippi, cauzând o catastrofă de amploare, care se produce în medie doar o dată la 500 de ani.

Modelul cercetătorilor americani, care a funcţionat doar la scară mare, permite lansarea unor alerte meteorologice despre riscul de inundaţii, cu 6-11 luni în avans.

Prin comparaţie, previziunile ce au la bază umiditatea solului sau topirea zăpezilor, măsurate de la suprafaţă, nu depăşesc în general două luni, în timp ce previziunile meteorologice se limitează la cel mult zece zile.

Această metodă nu reprezintă totuşi o soluţie universală, afirmă autorii studiului, publicat în revista britanică Nature Geoscience. Metoda necesită o bună cunoaştere a utilizării terenurilor, a sistemului de irigaţii şi a hidrografiei din zona vizată. Ea este inutilă în zonele în care zăpada şi saturaţia solurilor au o importanţă mică, precum teritoriile care se confruntă în fiecare an cu musoni.

Surse: Mediafax, Daily Mail