Prima pagină D:News

Manii ciudate care au apărut şi au dispărut brusc în istorie: Dansul până la moarte din Evul Mediu

Redactia Descopera.ro | 05.12.2015 | ● Vizualizări: 25640
FOTO: Wikipedia     + zoom
Galerie foto (1)

”S-a spus bine că oamenii gândesc ca o turmă; se poate observa că o iau razna în turmă, dar îşi revin încet, unul câte unul”, nota Charles Mackay, în 1841, într-o carte consacrată de ştiinţe sociale.

Gândirea de turmă explică, în parte, o serie de manii generale care au izbucnit de-a lungul timpul. Mulţimi de oameni au început să se poarte ciudat, fenomenul degenerând repede şi fiind dat uitării la fel de repede.

Mania dansatului până la moarte din Evul Mediu

În 1374, zeci de sate de pe cursul Rinului au fost lovită de o ”ciumă” de dansat numită coreomanie. Sute de oameni ieşeau în stradă sărind, smucindu-se şi mişcându-se pe ritmul unei muzici auzite doar de ei. Mulţi dintre ei nu se opreau zile la rând, dansând nemâncaţi şi nedormiţi până când picioarele însângerate nu-i mai ţineau.

Mania a dispărut la fel de repede cum a apărut, până în 1518 când o femeie din Strassbourg a ”prins” ritmul din nou şi a dansat zile în şir. Într-o săptămână i s-au alăturat 34 de alte persoane, iar până la finele lunii mulţimea număra 400 de oameni. Cei mai mulţi dintre ei au murit. Zeci de persoane şi-au pierdut viaţa din cauza acestei manii, suferind infarcte, accidente vasculare cerebrale sau fiind doborâţi de epuizare.

Cercetătorii au încercat să identifice cauza acestor fenomen. Pentru mult timp s-a crezut că a fost vorba despre un episod psihotic în masă cauzat de consumul de pâine contaminată cu un mucegai ce creşte pe tulpina de secară. Acesta provoacă tremurături, convulsii şi delir.

Istoricul John Waller este sceptic în legătură cu această explicaţie. Toate relatările cu privire la aceste două evenimente arătau că oamenii aceia dansau, nu sufereau de convulsii. Waller nu este de acord nici cu teoria care spune că ar fi făcut parte dintr-un cult. Istoricul susţine că persoanele acelea nu dansau de plăcere.

El este de părere că ar fi vorba despre boli psihogene în masă generată de frică pioasă şi depresie. Ambele incidente au fost precedate de perioade de foamete şi inundaţii, ambele catastrofe biblice. Anxietatea, frica, depresia şi superstiţia - credinţa că Dumnezeu îi pedepseşte pe oameni cu plăgi care îi persecută pe cei vinovaţi - i-au făcut pe oameni susceptibili la căderea într-o astfel de stare de transă involuntară. Mai mult, un martir creştin, Sfântul Vitus, era cunoscut pentru că ar trimite ”ciume dansante”.

Cel mai recent astfel de incident a avut loc în 1840, în Madagascar, unde oamenii au dansat de parcă ar fi fost posedaţi, însă ”epidemia” nu părea să se înscrie într-un ritual anume.

Sursă: Mental Floss

Tag-uri: dans | istorie | mediu | oameni