Prima pagină D:News

Descoperirea ''imensă'' făcută într-o celebră peşteră din epoca de piatră s-a dovedit a fi un FALS - FOTO

Marina Manastîrlî 03.02.2016 | ● Vizualizări: 5958

Antropologul Emmanuelle Honoré, de la Institutului de Cercetare Arheologică McDonald, din Marea Britanie, afirmă ca a rămas uimită de forma urmelor mici.

Urmele de ’’copil’’, vechi de 8.000 de ani, din peştera fiarelor au fost create de şopârle.
 
Studiul aprofundat al amprentelor de mână, descoperite într-o peşteră sahariană, a relevat faptul că nu provin de la oameni.
 
Exploratorii amatori au dat de "Peştera fiarelor" în anul 2002, în marea de deşert din apropierea graniţei de sud-vest a Egiptului cu Libia. Peştera, care este, de asemenea, cunoscută şi sub numele de Wadi Sura II, avea pictate sau gravate în piatră 5.000 de imagini, toate datând cu circa 8000 de ani în urmă.
 
Antropologul Emmanuelle Honoré, de la Institutului de Cercetare Arheologică McDonald, din Marea Britanie, afirmă ca a rămas uimită de forma urmelor mici.
 
 
"Acestea erau mult mai mici decât mâinile unui copil uman, iar degetele erau mult prea lungi", a spus Emmanuelle Honoré pentru National Geographic.
 
Honoré a comparat dimensiunile palmelor din peşteră cu cele făcute de mâinile sugarilor umani nou-născuţi cu vârsta de 37 - 41 de săptămâni.  Ea a inclus, de asemenea, măsurătorile efectuate şi la nou-născuţii prematuri, care au fost de 26 - 36 de săptămâni.
 
Honoré a ajuns la concluzia că există o "probabilitate extrem de mică" ca urmele mâinilor din peştera fiarelor să fie umane. În schimb, ea consideră că este posibil ca acestea să fi fost create de şopârlele de deşert sau, eventual, de picioarele crocodililor tineri.
 
 
"Acest lucru creează noi perspective pentru înţelegerea artei murale de la Wadi SURA, a comportamentului şi universul simbolic al populaţiilor care le-au făcut", scrie Honoré în studiul său.
 
"Peştera fiarelor" este la 10 km de "Peştera înotătorilor, dar cu imagini mai multe şi mai bine conservate. 
 
Sahara de Est este o regiune de mărimea Europei de Vest, care se extinde din Egipt în Libia, Sudan şi Ciad, este cel mai mare deşert arid, uscat din lume.
 
În această zona a deşertului, precipitaţiile sunt mai mici de 2 milimetri pe an. Dar, cu aproximativ 8.500 î.Hr., precipitaţiile sezoniere au apărut în regiune, fapt pentru care zona a atras vânătorii şi culegători.
 
Dar, Honoré este reticentă în ce priveşte ipoteza că aceste civilizaţii antice ar fi imprimat picioarele animalelor pe pereţii rupestri. 
 
"Este foarte dificil pentru noi, ca cercetătorii, să interpretăm aceste picturi, deoarece avem o cultură care este total diferită”, a declarat Emmanuelle Honoré.
 
Sursa: Mail Online
 
Vă recomandăm şi aceste articole: