Prima ficţiune filmată în acceleratorul de particule CERN – VIDEO

Filmele de anvangardă despre arta coregrafică în cinema se vor proiecta între 14 şi 20 martie în cadrul Festivalului Internaţional de Film Experimental Bucureşti BIEFF, incluzând creaţia inedită „Symmetry”, primul film-dans/film-operă de ficţiune realizat în Elveţia, la CERN (Organizaţia Europeană pentru Cercetare Nucleară), sediul Marelui Accelerator de Particule – cel mai puternic reactor / instalaţie de experimentare construit(ă) vreodată şi primul în lume ca dimensiune.

Filmele de dans sunt reunite anul acesta în proiecţia tematică „Of Love and Other Demons”, proiecţie sold-out la ediţia trecută a BIEFF. În completarea secţiunii de film-dans, explorarea universului corporal se regăseşte şi în cadrul competiţiei BIEFF, în programul „Transgressive Bodies”.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

„Fie culturale, sexuale, economice sau psihologice, constrângerile cu care se confruntă corpul uman provoacă abateri de la normă care merită toată atenţia. Uneori celebrate, alteori discreditate, aceste transgresiuni ne ajută să întelegem mai profund natura noastră umană.”, afirmă organizatorii BIEFF.

Arta digitală, dansul şi fizica se întrepătrund în „Symmetry”, deopotrivă film-dans şi film-operă, în care Ruben van Leer foloseşte cu măiestrie îmbinarea coregrafiei şi sunetului pentru a prezenta cele două laturi ale înţelegerii umane, cea raţională şi cea emoţională. Filmul urmăreşte un cercetător ce lucrează cu pasiune la teoria întregului şi la cea a celei mai mici particule. Eforturile sale sunt întrerupte de vocea sopranei Claron McFadden, care îl conduce spre o lume interioară – o metaforă a modului în care imboldul pentru cunoaştere raţională izvorăşte din straturile mai adânci ale domeniului emoţional.

Coregraful Mor Shani se angajează într-un prelung studiu asupra intimităţii în „Love-ism”, căutând răspunsuri la întrebări legate de iubirea şi dependenţa de o altă fiinţă umană, pe o scală care oscilează de la păcat la sacralitate.

În „A Short History of Madness”, Isabelle Hayeur coregrafiază, în şase tablouri tulburătoare, procedee psihiatrice practicate în Quebec de-a lungul ultimului secol şi jumătate. De la ospiciul pustiu, de tip victorian, la depozitul sordid de la periferie şi la dormitorul unui adolescent care încearcă (şi eşuează) să recreeze un mediu familial, regizoarea poartă spectatorul într-o explorare a modalităţilor în care societatea tratează înfricoşătoarea – dar fascinanta – stare de nebunie.

Scopul declarat al lui Gianni Grot de a populariza hip-hop-ul ca pe o formă de teatru se materializează strălucit în „Farm of Memories”, portretul înduioşător al unui tânăr care tânjeşte după iubire şi siguranţă. Coregrafia încărcată emoţional creează o poveste fluidă care oscilează între conştient şi inconştient şi care e populată de viziuni dezlănţuite, probabil, de conţinutul unei seringi injectate în venă.

Canal de comunicare între sine şi exterior, corpul procesează stimulii senzoriali în scopul de a interacţiona, a înţelege şi a funcţiona mai bine în lumea înconjurătoare. Aparenta lui robusteţe şi claritate ascund, însă, o fragilitate şi o relativitate care pot destabiliza cu uşurinţă statutul său social acceptat. În acest context, programul tematic competitiv „Transgressive Bodies” reuneşte filme care transcend limitele corpului şi ale reprezentării sale cinematografice. Mix de artă video, film de gen, documentar şi discurs activist, selecţia explorează, via stări reale sau ipotetice ale corpului, teme precum memoria, sexualitatea şi maturizarea.

Bertrand Mandico revine la BIEFF cu încă o poveste din zona bizarului psiho-sexual, inspirat numită „Our Lady of Hormones”. Utilizând o mizanscenă decadentă, plină de vitalitate, filmul spune povestea erotică a rivalităţii dintre două actriţe obsedate de o bucată de carne care trăieşte şi respiră. O veritabilă experienţă suprarealistă la graniţa între genuri precum comedia, thriller-ull şi horror-ul, filmul e o poveste ‘moralizatoare’ despre neputinţa naturii umane de a-şi domestici impulsurile (primare).

Mix de documentar, jurnal şi eseu cinematografic, „The Pimp and His Trophies”, semnat de artista vizuală Antoinettae Zwirchmayr, este o revizitare onirică a amintirilor din copilăria autoarei despre bunicul său – unul dintre cei mai celebri proxeneţi din Salzburg. Aflând de pasiunea bunicului pentru vânătoare, ‘trofeele’ despre care pomeneşte titlul filmului capătă o nouă viaţă, materializându-se din purgatoriul memoriei prin procesul de reflecţie cinematografică.

Renumitul artist român Călin Dan revine în selecţia festivalului cu „Still Life, Poire gelée”, o lucrare ce intră pe teritoriul conceptual al artei video. Noţiuni precum memoria, maternitatea şi forma arhitecturală converg în ciclul simbolic al vieţii descris prin acumularea gradată şi în final, eroziunea unui munte de praf alb. Dedesubtul lui, forma feminină, liniştită şi contemplativă, pulsează în ritmul vieţii, într-un timp şi spaţiu nedefinite.

În „Among Us”, de Guido Hendrikx, confesiunile a trei pedofili – a căror identitate rămâne ascunsă – dezvăluie istoriile personale de descoperire, reprimare şi reconciliere (imposibilă?) cu acest impuls. Niciodată exploatativ sau senzaţionalist în felul în care abordează acest subiect controversat, „Among Us” oferă o platformă lipsită de prejudecăţi pentru explorarea unor traume îndelung reprimate.

În „YOU ARE BORING!”, Vika Kirchenbauer lansează o provocare curajoasă şi acidă la adresa spiritului uman reprimat şi plin de inhibiţii. Subversiv şi provocator, „YOU ARE BORING!” îşi propune să confrunte spectatorul cu propriile limite interioare, cu propriile emoţii refulate şi pudori inhibitive, meditând în acelaşi timp asupra modului în care hegemonia culturală consumă ‘diferenţa’. Fără să fie brutal, filmul provoacă senzaţia unei mustrări afectuoase la adresa politicii reprezentării practicate de societatea normativă contemporană.

Sursa: Mediafax