Cum s-a mutat pe roţi, din ordinul lui Ceauşescu, primul bloc cu tot cu locatari în el. Avea 3.100 de tone şi ”ieşea din aliniere” – VIDEO

Se întâmpla în 27 mai 1983. Tocmai se încheiaseră lucrările de sistematizare şi modernizare a şoselei Ştefan cel Mare, ce au durat între anii 1978-1982, şi au vizat lărgirea străzii la patru benzi de circulaţie pe sens, dintre care una pentru tramvaie, şi întregul front de locuinţe de la şosea. Au rămas, însă, trei blocuri cuprinse între străzile Tunari şi Aurel Vlaicu, care ieşeau din alinierea generală cu o distanţă variind între 8 şi 14 m, ceea ce făcea ca întreaga circulaţie rutieră şi pietonală să fie mult îngreunată.

Galerie foto

vezi galeria
4 foto

• „Țara cea mai puțin vizitată” din Europa cu peisaje și castele spectaculoase
• Insula din Grecia cu mai mulți oameni de 90 de ani decât orice alt loc din…

După o analiză amănunţită ce a luat în calcul inclusiv demolarea celor trei blocuri, s-a decis în final translaţia clădirilor pe distanţe variind între 8 şi 14 m.

Translaţia blocurilor s-a dovedit a fi şi cea mai ieftină soluţie, deoarece aceasta reprezenta între 28 şi 32% din valoarea de demolare şi refacere a unor construcţii asemănătoare, durata lucrărilor de translaţie de 4-5 luni fiind mult inferioară celei de refacere a unui bloc nou (cca. 8-9 luni), rezultând şi importante economii de materiale, după cum a povesit în cartea ”Translaţia construcţiilor”, Eugeniu Iordăchescu, supranumit şi ”inginerul care a mutat biserici”.

În acest context, la data de 27 mai 1983 are loc prima translaţie a unei clădiri de şapte nivele din ţară: un bloc situat pe str. Aurel Vlaicu nr. 166, de 3.100 t, construit în 1938. Blocul a fost mutat 14,40 metri, iar distanţa a fost străbătută în 7 ore şi 37 de minute. Lucrările de pregătire au început în februarie 1983, rezemarea pe fundaţia definitivă a fost realizată în iunie 1983.

Blocul a fost mutat fără ca locatarii să fie mutaţi, cu excepţia celor de la parter. Mai mult, locatarii au beneficiat pe durata deplasării de toate condiţiile: apă curentă, canalizare, energie electrică, gaze, ascensor şi telefon, asigurându-se conectarea la reţelele edilitare prin racorduri elastice.

Ulterior au mai fost mutate şi celelalte două blocuri, unul cu 7 nivele, de 4.000 t, şi celălalt cu 5 nivele, 2.400 t.