Cum a deservit sacrificiul uman inegalităţii sociale

În cele din urmă, sacrificiul uman era folosit ca un instrument pentru a ajuta la construirea şi menţinerea unor sisteme de inegalitate socială.

Citiţi şi:

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Beneficiile sacrificiilor umane au fost calculate pentru prima dată. ”Au ajutat la apariţia a ceea ce avem astăzi” FOTO

Cum se face că sacrificiile umane au fost atât de comune în societăţile timpurii? Şi de ce e nevoie ca aceste ritualuri să fie atât de dramatice şi sângerose? – se întreabă autorul articolului publicat pe aeon.co.

Pentru a plânge moartea aristocraţilor, oamenii Ngaju din Borneo executau un ritual sacru, care începea la apusul soarelui, cu legarea unui sclav la un pol, dans implicat pe parcursul nopţii şi înjunghierea victimei, iar apoi culminând cu sclavul în colaps, într-un bazin din propriul său sânge la răsărit.

În alte părţi ale lumii, metodele de sacrificiu uman au inclus înecul, strangularea, arderea, decapitarea, îngroparea, sau chiar folosirea oamenilor ca role ajutătoare, atunci când lansau pe mare vase proaspăt construite.

Antropologii şi istoricii au înaintat ipoteza de control social al sacrificiului uman. Conform acestei teorii, ritualurile de sacrificiu au deservit elitele sociale. Sacrificiul uman se propune să fi fost folosit de elitele sociale pentru a afişa puterea lor, iar sancţiunile divine aplicate aveau rolul de a subordona. În cele din urmă, sacrificiul uman era folosit ca un instrument pentru a ajuta la construirea şi menţinerea unor sisteme de inegalitate socială.

Inegalitatea socială a fost prima formă ereditară de complexitate socială, care a apărut în istoria omenirii, şi care a dat naştere la regate şi state politice. Ajutând la construirea şi menţinerea inegalităţii sociale, sacrificiile umane ar putea reprezenta influenţa ce stă la baza stabilirii tipurilor de societăţi moderne, în care le trăim astăzi. O linie de sprijin pentru această teorie se găseşte în dovezile arheologice din sud-vestul Americii de Nord, unde rămăşiţele persoanelor fizice sacrificate ritualic au fost găsite în aceleaşi regiuni ca rămăşiţele societăţilor ierarhice timpurii. Cu toate acestea, până în prezent, această idee nu a fost testată în mod riguros.

„Cu colegii mei de la Universitatea din Auckland si in alta parte, am testat recent ipoteza de control social, utilizând un eşantion de 93 de culturi austroneziene de limbă, şi am publicat concluziile noastre in Nature”, afirmă autorul articolului publicat pe aeon.co.

În culturile de austroneziene timpurii, o gamă largă sacrificii umane au avut loc pentru motive ca îngroparea unui şef important, pregătirea pentru război, construirea unei noi canoe, pentru a îmbuna zeii, sau pur şi simplu, în speranţa unui sezon de culturi abundente. Victimele au avut tendinţa de a fi de un statut social scăzut, iar autorii au fost elita socială.

Prin colectarea datelor privind culturile austroneziene din înregistrările istorice ale primilor exploratori, misionari şi antropologi, am construit baza de date Pulotu religiilor din Pacific. Ca parte a acestei baze de date, am identificat dacă culturile tradiţionale austroneziene au practicat sacrificii umane, precum şi gradul de inegalitate socială moştenită în cadrul societăţilor.

Sacrificiul uman a fost surprinzător de comun. Acesta a avut loc în aproape jumătate din culturile studiate (43%). În timp ce era relativ rar în societăţile egalitare, sacrificiul uman a fost practicat în majoritatea culturilor cu sisteme de clasă strict moştenite. Acest lucru sugerează că există o relaţie între inegalitate socială şi sacrificii umane, dar nu ne spune dacă sacrificiul uman conduce la o inegalitate socială sau invers.

Cu ajutorul unui arbore genealogic bazat pe limbă şi metode statistice dezvoltate de biologi evolutive, am fost capabili de a modela felul în care sacrificiul uman şi inegalitatea socială a evoluat în preistoria Austronesiană. Astfel, am gasit un sprijin puternic pentru ipoteza controlului social: sacrificiul uman a ajutat la construirea sistemelor de clasă strict moştenite.

Suprapunerea în autoritate religioasă şi politică a permis sacrificii umane ritualizate să fie utilizate de către elitele sociale, pentru a construi şi a menţine inegalitatea socială. În culturi, austronezienii aveau cunoştinţe religioase de specialitate, cum ar fi modul de a efectua rugăciuni complicate sau ritualuri magice, ce puteau fi transmise prin linii de familie de elită. În multe cazuri, aceste familii au pretins a fi favorizate de zei.

Superioritatea religioasă a fost folosită pentru a justifica statutul social şi, de multe ori, şefii şi preoţii erau fie una şi aceeaşi persoană, fie proveneau din aceeaşi familie.

Există nenumărate moduri în care credinţele şi practicile religioase au favorizat pe cei responsabili. De exemplu, Bughotu din Insulele Solomon au crezut că zeii au cerut sacrificii de alimente. Pentru a-ţi face drum către zei, trebuia mai întâi ca alimentele să fie mâncate de marele preot. De asemenea, ştim din descrierile etnografice, că cei care au ieşit din graţiile elitelor sociale aveau obiceiul de a fi sacrificaţi. Acest lucru scoate în evidenţă modul în care sacrificiul uman ritualizat ar fi fost folosit de elitele sociale, pentru a elimina dizidenţii, pentru a insufla frica şi pentru a justifica autoritatea în societăţile austroneziene timpurii.

În timpul primei dinastii a Egiptului antic, mormintele faraonilor au fost însoţite de „opritoare” sau sacrificii umane care s-au făcut pentru a oferi asistenţă faraonilor, în viaţa de apoi. În Europa, corpurile mutilate sunt găsite îngropate în gropi de turbă, dintre care unele sunt vechi de până la 8.000 de ani şi sunt însoţite de nimicuri religioase, cum ar fi creuzete, idoli şi plante sacre.

Religia este adesea ne-falsificabilă şi poate exprima capriciile umane. Cand adevărul religios este plasat în mâinile unei elite sociale puternice, religia poate deveni un instrument pentru nimic mai mult decât construirea şi menţinerea controlului social. Acest control este mai viu şi mai sângeros, văzut prin utilizarea la scară largă a sacrificiului uman ritualizat.

Sursa: Mediafax