Savanţii au transformat, cu succes, rezidurile plastice în combustibil

În general, plasticului îi trebuie în jur de 450 de ani pentru a se degrada complet, însă omenirea aruncă cantităţi uriaşe tot timpul. Deşi prioritatea oamenilor ar trebui să fie  curăţarea  mizeriei, deja existentă, şi oprirea oricărei alte poluări care ar putea afecta ciclul biologic, cercetătorii au dezvoltat noi tehnici de utilizare a deşeurilor. 

Un parteneriat între întreprinzători din SUA şi China a realizat o nouă modalitate prin care plasticul ar putea fi transformat în combustibil.

• Ultima rudă a păsării dodo, observată într-o pădure tropicală îndepărtată din Samoa
• Raritate: au fost filmate molii hrănindu-se cu lacrimi de elan

Cercetarea se bazează pe faptul că plasticul -o combinaţie de hidrogen, carbon şi atomi de oxigen înlănţuite- sunt obţinute din combustibil fosil, fapt ce stă la baza teoriei de conversie a plasticului în combustibil fosil. Autorii s-au axat pe polietilenă, o înlănţuire simplă de molecule, cea mai des folosită pentru obţinerea plasticului.

,,Polietilena conţine cea mai mare masă plastică din lume, producţia anuală depăşind  100 de milioane de tone’’, a declarat cercetătorul  Xiangqing Jia, de la Academia Chineză de Ştiinţe.

Polietilena are nevoie de o perioadă îndelungată de timp pentru a se degrada, sunt necesare procese chimice riguroase pentru a putea fi degradată.

 Harta deşeurilor din oceane- NASA’s Scientific Visualization Studio

Simpla încălzire a materialului nu funcţionează, distrugerea haotică a polimerilor ar duce către variante mult mai mici ale compusului, fiecare cu proprietăţi diferite.

Conştientizând riscul, cercetătorii au transformat în catalizatoare, chimicalele care accelerează procesul.

Echipa a folosit în primă fază un compus bogat în iridiu, care poate elimina atomi de hidrogen din polielitenă. Atomi de carbon rămaşi vor forma legături duble între ei, care reacţionează mult mai bine la compuşii chimici.

Al doilea catalizator conţine un amestec de aluminiu, oxigen şi reniu, care atacă vulnerabilitatea materialului şi îl distruge. Următorul pas este  recombinarea atomilor de hidrogen în segmente de polimer fragmentat.

Rezultatul final al acestei combinaţii chimice este transformarea polietilenei originale, care în cazul de faţă reprezintă o pungă sau o sticlă de plastic, în combustibil. Schimbarea cantităţii de hidrogen şi carbon dintr-un polimer hidrocarbonic, îl transformă într-o chimicală complet diferită,  exact chimicale pe care echipa dorea să o obţină.

Schimbând viteza de reacţie a fragmentelor iniţiale de catalizator, i-a permis echipei să obţină combustibil lichid, care în final se poate transforma într-o formă alternativă de ceară.

Procesul poate produce combustibil cu un grad mic de poluare. Reciclarea plasticului în combustibil este o idee inovatoare, dar atenţia cercetătorilor ar trebui să se îndrepte către stoparea rezidurilor plastice.

Sursa: Iflscience