De ce apare anorexia şi bulimia şi cum pot fi tratate

Descopera

Publicat: 10.05.2018

Tulburările care marcheză o perturbare a comportamentului alimentar sunt anorexia nervoasă (AN) şi bulimia nervoasă (BN). Anorexia nervoasă este o conditie severă şi potenţial letală ce se caracterizează prin imagine corporală perturbată, prin pierderea deliberată în greutate, indusă şi susţinută de pacient, limitări dietetice drastice care duc, de regulă, la malnutriţie severă. Mortalitatea este de 15-18 %.

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

“Există două tipuri: restrictive (fără accese hiperfagice) şi tipul cu accese hiperfagice compulsive şi purgative. Deşi cauzele fundamentale ale anorexiei rămân neelucidate, există dovezi clare că interacţiunea factorilor socioculturali şi biologici contribuie la generarea sa alături de o vulnerabilitate a personalităţii.

Tulburarea este asociată cu o subnutriţie severă ce are ca rezultat perturbări metabolice şi endocrine’’, precizează Dr. psihiatru Denisa Mangalagiu pentru Ce se întâmplă, doctore?!

Criteriile de diagnostic sunt următoarele:

Greutatea corporala menţinută cu cel puţin 15% sub limita normală.

Pierderea se produce prin vomă autoprovocată, purgaţii, exerciţii excesive, utilizarea diureticelor şi medicaţiei anorexigene.

Teama de a nu lua în greutate şi distorsionarea imaginii corporale.

Tulburări endocrine asociate: amenoree, pierderea potenţei/interesului, creşterea cortizolului, creşterea STH.

“Ca diagnostic diferenţial trebuie excluse cauzele somatice ale pierderii în greutate precum: boala Crohn, sindromul de malabsorbţie, tumori intestinale, cerebrale, tulburarea depresivă, abuzul de droguri. Diagnosticul diferenţial se face relativ uşor, pentru că pacientul nu are frica patologică de a deveni supraponderal’’, mai spune specialistul.

Anorexia apare mai frecvent la categoriile de persoane cu ocupaţii ce necesită o siluetă zveltă şi în ţările dezvoltate, acolo unde societatea pune accent pe “subţirime”, pe exerciţii fizice. “Pare sa fie o reacţie la exigenţele de independenţă şi de funcţionare socială din adolescenţă’’.

Tratamentul este combinat: farmacologic şi psihologic. “Terapia cognitiv comportamentală încearcă să schimbe atitudinile cu privire la alimente, nutriţie şi imaginea corporală. Pot fi administrate antidepresive însă niciun medicament nu are eficacitate dovedită’’, mai spune medicul psihiatru Denisa Mangalagiu.

Citeşte continuarea pe CSID.