Prima pagină D:News

Marius-Ioan Piso, şeful ROSA: La asaltul planetei Marte este posibil să participăm şi noi

Nicolae Oprea 06.03.2019 | ● Vizualizări: 805
Credit Foto: Mediafax Foto, Silviu Matei     + zoom
Galerie foto (1)

Marius-Ioan Piso, şeful Agenţiei Spaţiale Române, a declarat că asaltul planetei Marte se va face de pe Lună, undeva în 2034, program la care este posibil să participe şi ţara noastră, „în funcţie de capacitatea de a ne mişca repede”.

Asaltul planetei Marte se va face de pe Lună, pentru că este mult mai eficient şi mai puţin costisitor, susţine Marius-Ioan Piso, preşedintele Agenţiei Spaţiale Române (ROSA), într-un interviu acordat publicaţiei Monitorul Apărării şi MEDIAFAX.



Potrivit lui Piso, un bilet dus-întors până la Staţia Spaţială Internaţională, pentru un astronaut, costă aproximativ 70 de milioane de dolari.

Cât investeşte România în domeniul spaţial, la ce „masă” joacă ţara noastră în acest domeniu, şi când vom avea un nou „Dumitru Prunariu”, sunt câteva dintre informaţiile furnizate de Marius-Ioan Piso pentru Monitorul Apărării şi MEDIAFAX.

Redăm interviul integral cu şeful Agenţiei Spaţiale Române:

Monitorul Apărării: Investeşte România suficiente fonduri în acest domeniu?

Marius – Ioan Piso: Investeşte, dar câteodată nu se ţine de cuvânt cu plata contribuţiei. România investeşte proporţional cu cât este nivelul ei ca ţară, în special pe partea de cooperare cu Agenţia Spaţială Europeană, menţionez că Agenţia Spaţială Europeană nu este inclusă în Uniunea Europeană, acolo ţările participă cu un procentaj din produsul naţional brut şi atunci lucrurile sunt destul de clare. De asemenea, România trebuie să investească în acest domeniu, în special pentru programele pe termen lung, pentru că în partea de aplicaţii şi servicii spaţiale, returul industrial este foarte mare.

Monitorul Apărării: Ne puteţi spune o sumă? Anual, cam cât investeşte statul român?

Marius – Ioan Piso: 45 de milioane de euro ar fi anul acesta contribuţia către Agenţia Spaţială Europeană. Banii aceştia se returnează integral în România, sub formă de contracte încheiate cu persoane juridice române. Ministerul Cercetării, să spunem, are nişte programe, şi în loc să mi le dea mie să le conduc, le conduce Agenţia Spaţială Europeană. Cu ce avantaje? În primul rând că nu apar probleme, precum reguli de achiziţii publice, suspiciuni, iar toată valoarea se face de către cei mai buni experţi din lume, iar rezultatele sunt misiuni spaţiale internaţionale.

Monitorul Apărării: Ce ne puteţi spune despre programul Galileo, cât de actual este şi cât de important este pentru România?

Marius – Ioan Piso: Este foarte important. Este un program de infrastructură spaţială, de care noi începem să depindem. Galileo a fost iniţiat în anii 90 ca o replică la sistemul american de poziţionare globală prin sateliţi, GPS. Sistemul american este militar, iar Galileo este civil. Diferenţa dintre cele două sisteme este că cel militar îl poţi întrerupe sau îl poţi bruia dacă interesele tale strategice îţi cer aşa ceva, în timp ce progamul civil garantează funcţionarea permanentă. Din acest motiv, sistemul Galileo poate fi utilizat pentru decolarea şi aterizarea avioanelor, pentru situaţii critice. Programul a pornit foarte greu, din motive administrative în Europa. Adică s-au făcut tot felul de montaje financiare, de genul parteneriatelor publice- private, toate făcute la nivelul Comisiei Europene. S-a încercat implicarea unor entităţi private în mod direct, dar nu a funcţionat. Până la urmă programul a fost finanţat public, şi evident realizat de Agenţia Spaţială Europeană. În acest moment, sistemul este operaţional, iar capacitatea deplin operaţională va fi atinsă la sfârşitul anului viitor. Ce ştie lumea despre Galileo este că ne plimbăm cu maşina prin oraş şi mergem la dreapta sau stânga. Ce nu ştie lumea: acest sistem furnizează un timp atomic cu o precizie foarte mare, cu care se sincronizează tranzacţiile bancare. Adică, hakerul nu are timp să intervină, pentru că timp mai bun decât timpul Galileo nu există, şi hakerul nu are posibilitatea să facă un sistem de 20 de miliarde de euro. Apoi, sunt servicii pentru cetăţeanul obişnuit, care la noi ar trebui implementate la nivel de business. Galileo va fi esenţial pentru transportul automat, pentru drone. Cred că în Bucureşti, la sfârşitul anului – anul viitor vom avea deja drone care vor transporta pachete, sau pizza, nu neapărat în oraş, dar în afară, pentru că sistemul este simplu şi foarte eficient, foarte rapid, şi poate beneficia mult de inteligenţa artificială. Pe de altă parte, în caz de cataclism, de război, sateliţii Galileo, la 20.000 de km nu sunt afectaţi, ei continuă să funcţioneze şi pot fi ultilizaţi şi pentru semnale SOS, de indentificare şi de salvare, iar din acest motiv, Galileo este o infrastructură critică. Iar acest sistem funcţionează în toată lumea, pentru că este un sistem global, de sateliţi.

Monitorul Apărării: Urmează peste câteva zile Conferinţa Copernicus la Bucureşti. Cât de importantă este această conferinţă şi care sunt principalele teme?

Marius – Ioan Piso: Copernicus este a doua infrastructură spaţială critică a Uniunii Europene. Este un sistem de observare a Terrei din sateliţi. Copernicus este bun pentru că furnizează imagerie în mod constant. Şi atunci, ştiind că acest serviciu are o funcţionare permanentă, pot să construiesc o industrie care să utilizeze aceste date. Şi aici lucrurile sunt într-o dezvoltare mare şi rapidă, iar aici ţara noastră stă destul de bine, pentru că este o ţară mare, are o diversitate geografică bună şi are oameni activi, cărora le place să lucreze în domeniu. Cele mai multe companii în domeniul spaţial sunt cele pentru procesarea datelor pentru observarea Terrei.

Monitorul Apărării: Sunt tinerii atraşi de acest domeniu? De ce ar trebui să fie ei implicaţi?

Marius Ioan – Piso: Pentru că au încredere pe termen mediu şi lung. Pentru că un proiect spaţial este întotdeauna internaţional şi într-un proiect internaţional lucrează mai mulţi. Unul este în America, unul este în Australia, altul în Germania. Sunt toţi la fel. Nu mai eşti localizat undeva în nişte condiţii care să te facă să te simţi prost şi să te duci în altă parte ca să ai condiţii mai bune. Ai acelaşi nivel de expertiză, ai acelaşi nivel de educaţie şi asta este important. Şi programele spaţiale, având termene lungi de derulare, dau o încredere tineretului, şi asta se întâmplă în toată lumea, în ultimul timp. Şi pentru noi este foarte important ca să folosim acest program ca pe un fel de locomotivă care să atragă alte domenii.

Monitorul Apărării: Să discutăm puţin şi despre mersul pe Marte, programat de NASA pentru 2030. Cât de real este acest termen?

Marius Ioan Piso: România participă de câţiva ani la „ISECG - International Space Exploration Coordination Group” şi de mai puţin de o lună a fost admisă ca membru permanent. Sunt 17 agenţii, iar noi participăm la discuţiile şi la deciziile explorării spaţiale mondiale. Suntem într-un club destul de select. Primul pas este Luna. Pe Lună va fi cucerit polul sud, pentru că acolo este mai multă apă, se poate produce mai multă apă, sunt nişte condiţii. Acolo poţi să creezi o bază utilizând şi materiale locale. Va fi construită, de asemenea, aşa numita „Deep Space Gateway”, o staţie spaţială deplasabilă. Adică, faţă de staţia spaţială internaţională, care stă acum pe orbită, staţia nouă va putea fi mutată. Prima poziţie va fi în jurul Lunii. O altă poziţie ar putea fi undeva la 1,7 milioane de kilometri, unde atracţia Pământului o egalează pe cea a Soarelui pe staţia respectivă. După ce în 2024, probabil, vom ajunge pe Lună, de aici va începe asaltul asupra Planetei Marte. Pentru că trimiterea unei nave spaţiale de pe Lună pe Marte este, nu doar mai puţin costisitoare, ci şi mai eficientă. Câştigi 6 km pe secundă, nu mai ai nevoie de un consum foarte mare şi scurtezi durata misiunii. Şi, probabil, discutăm de 2032 – 2034 când va fi prezenţa umană pe Marte. În acest program este posibil să participăm şi noi, în funcţie de capacitatea de a ne mişca repede, şi există câteva realizări care pot fi utilizate în acest program.

Monitorul Apărării: Când va avea România un nou „Dumitru Prunariu”?

Marius Ioan Piso: Un nou Dumitru Prunariu nu vom avea niciodată. Dorin a fost primul şi altul este greu de clonat. În prezent, România, ca membru al Agenţiei Spaţiale Europene are voie să participe la selecţia de astronauţi. Astronauţii sunt într-o perioadă destul de dificilă, pentru că singurul loc unde pot să plece este staţia spaţială internaţională, naveta spaţială nu mai funcţionează, şi următoarele misiuni vor fi, clar, pe Lună. Zborurile sunt destul de rare, de 3- 4 ori pe an, sunt cu 2- 3 astronauţi, şi Agenţia Spaţială Europeană mai are un singur slot, până în 2020. Este evident că România, care contrubuie cu 1,1% din bugetul Agenţiei Spaţiale Europene, nu poate concura cu Franţa, Germania, Marea Britanie, cu Italia şi cu Spania. Dar există posibilitatea să lansăm un astronaut în următorii 5 ani, adică nu este chiar îndepărtat. Ce este foarte important, noi dacă vrem să lansăm un astronaut, cum au făcut şi alţii, adică o persoană care să zboare două săptămâni, asta se poate face, se face un contract cu Agenţia Spaţială Rusă, care face un astfel de zbor, cu aproximativ 70 de milioane de dolari, acesta este costul unui zbor dus-întors până la Staţia Spaţială Internaţională, acesta este costul în acest moment, bineînţeles, cu toate condiţiile asigurate. Dar politica noastră este ca acest zbor să aibă rost. Noi nu mai avem în momentul acesta nevoie de un simbol naţional, cum poate alte ţări au nevoie. La noi, tehnologia spaţială este dezvoltată, este aplicată, suntem membri în Agenţia Spaţială Europeană. Acesta este răspunsul: probabil foarte curând.

Monitorul Apărării: Cât de mult ajută Laserul de la Măgurele în acest domeniu?

Marius-Ioan Piso: Ca orice instalaţie de performanţă maximă, desigur că Laserul ajută la domeniul spaţial. Pentru că macrocosmosul şi microcosmosul sunt apropiate. Informaţiile care provin din spaţiul cosmic sunt utilizate în cercetarea fundamentală, în fizica cuantică, în mod curent. Laserul de la Măgurele este capabil să genereze un câmp electric de intensitate foarte, foarte mare, iar acest câmp, în interacţie cu materia, produce o strălucire mai mare decât a Soarelelui, şi poate să generze un mediu interplanetar. Planeta Jupiter, de exemplu, a cărei exploatare trebuie să înceapă, este aproape un Soare, este o planetă foarte mare, unde se produce o radiaţie intensă, apropiată de cea a unei stele. Ca să poţi să trimiţi o sondă spaţială acolo, costurile sunt uriaşe, iar pentru asta trebuie să testezi. Iar pentru testare, trebuie să generezi un mediu care să fie identic, sau asemănător cu cel de acolo. Asta se poate face cu Laserul de la Măgurele. Şi există deja un proiect, care este rulat de Institutul de la Măgurele, şi un contract cu Agenţia Spaţială Europeană pentru realizarea unui astfel de sistem.