Stilul bizantin şi Morna, practică popularizată de Cesaria Evora, au intrat în patrimoniul imaterial UNESCO

Morna, stilul a cărui ambasadoare a fost Cesaria Evora, decedată în 2011, a fost înscris miercuri în patrimoniul imaterial UNESCO. Morna este o practică ce îmbină muzica, poezia, cântul şi dansul. Cuvintele sunt frecvent improvizaţii, textul putând fi autobiografic sau abordând teme precum iubirea, plecarea, migraţia, separarea, regăsirea, nostalgia, oceanul şi patria.

• Copiii sub 8 ani nu ar trebui să bea sucuri din gheață aromată, avertizează medicii pediatri
• Scrisoarea Papei Francisc din spital: „Trebuie să dezarmăm cuvintele”

Apărut la începuturile creştinismului, cântul bizantin, gen muzical unic transmis de Biserica ortodoxă, a supravieţuit până în prezent, fiind înscris tot miercuri în patrimoniul UNESCO. Parte a tradiţiilor muzicale din Balcani şi estul Mediteranei, unde se întindea odată imperiul bizantin, arta psaltică, exclusiv vocală (a capella), acompaniază textele liturgice. După destrămarea URSS, în 1989, cântul bizantin a cunoscut un nouă perioadă de popularitate în ţările din Europa de Est, precum Bulgaria, Serbia şi România, potrivit Mediafax.

Miercuri, au mai fost înscrise pe lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO caligrafia armeană, transhumanţa practicată în Mediterana, Alpi, Austria, Grecia şi Italia, practicile legate de cultura curmalilor din Bahrain, Egipt, Irak, Iordania, Kuwait, Mauritania, Maroc, Oman, Palestina, Arabia Saudită, Sudan, Tunisia, Emiratele Arabe Unite, Yemen, Festivalul Ommegang din Bruxelles, Belgia, Festivalul Santísima Trinidad del Señor Jesús del Gran Poder din La Paz, Bolivia, tradiţia fabricării „airag-ului” – o băutură fermentată din lapte de iapă – din Khokhuur, Mongolia, practicile ritualice de la Complexul cultural Bumba-meu-boi din Maranhão, Brazilia, muzica şi dansul bachata din Republica Dominicană, Festivalul Epifaniei din Etiopia, alpinismul practicat în Franţa, Italia şi Elveţia, tradiţia interpretării la dotār, un instrument specific iranian, arta fabricării de ceramică talavera din Puebla şi Tlaxcala, Mexic, şi din Talavera de la Reina şi El Puente del Arzobispo din Spania.

Comitetul de selecţie, compus din reprezentanţi ai 24 de state membre ale Convenţiei UNESCO, este reunit în perioada 9 – 14 decembrie, la Bogota, în Columbia, pentru a examina solicitări de înscriere pe prestigioasa listă a patrimoniului imaterial, care număra înainte de această sesiune 430 de elemente din 117 ţări, printre care cântece, dansuri, obiceiuri, tradiţii, sărbători, specialităţi gastronomice.

Spre deosebire de patrimoniul mondial UNESCO, lista patrimoniului cultural imaterial nu este stabilită pe baza unor criterii precum excelenţa şi exclusivitatea, ci pune accentul pe diversitate şi pe experienţa comunităţilor, potrivit organizaţiei.

Lista patrimoniului cultural imaterial al umanitaţii UNESCO a fost alcătuită oficial în 2008, potrivit unei Convenţii pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, încheiată la Paris, pe 17 octombrie 2003. Patrimoniul cultural imaterial se referă la tradiţii şi expresii orale, incluzând limba ca vector al patrimoniului cultural imaterial, artele spectacolului, practici sociale, ritualuri şi evenimente festive, cunoştinţe şi practici referitoare la natură şi la univers, tehnici legate de meşteşuguri tradiţionale.

Tradiţiile înscrise pe lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO trebuie să joace un rol comunitar important şi să implice actorii din societatea civilă.

România este prezentă în lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţiii UNESCO cu ritualul Căluşului, inclus în 2005, cu Doina, inclusă în 2009, cu ceramica de Horezu (decembrie 2012), cu obiceiul colindatului de ceată bărbătească în România şi Republica Moldova (2013), cu dansul „Feciorescul de Ticuş” (2015), cu tehnici tradiţionale de realizare a scoarţei în România şi Moldova (2016) şi Mărţişorul (2017).