Durerea – aliatul bugetului de familie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

„Îi tremura mâna în timp ce dădea banii”. „M-a durut sufletul când am văzut prețul final.” Probabil că ați auzit sau măcar înțelegeți substratul acestui gen de afirmații. Majoritatea persoanelor e rareori fericită să se despartă de propriii banii. Este absolut normal să fie așa – de ce i-ar plăcea cuiva să-și vadă finanțele personale scăzând? Rațional vorbind, în schimbul acelor bani primim altceva. Însă nu suntem ființe 100% raționale.

Oamenii de știință nu au petrecut prea mult timp studiind acest efect, fiind cumva la mintea cocoșului că dacă suma cheltuită este mai mare, și disconfortul de a-i cheltui crește. Însă ceea ce e foarte interesant și util să știm este că acest disconfort este influențat de încă un factor despre care sistemul financiar actual ar prefera mai degrabă să nu vorbească. Ne referim la modalitatea în care cheltuim finanțele personale: cu numerar sau cu cardul (telefonul)?

Cercetările de până acum demonstrează destul de convingător că oamenii au tendința să cheltuiască mai mult și să facă datorii mai mari atunci când folosesc cardul de credit, comparativ cu plata prin numerar. Cauzele identificată pentru această particularitate a comportamentului uman a fost denumite „efectul transparenței” și „durerea de a cheltui”.

De ce cheltuim mai mult cu cardul?

Primul concept, „efectul transparenței”, se referă la faptul că cu cât suntem mai departe de cash, cu atât plata devine mai puțin transparentă și cu atât este mai greu să ținem minte cât am cheltuit. Iar acest efect la rândul lui influențează „durerea” resimțită la cheltuit: cu cât este mai puțin transparentă sau îndepărtată de numerar o plată efectuată, cu atât individul resimte mai slab disconfortul de a se despărți de bani, ceea ce îl face susceptibil la cheltuieli mai mari. În termeni mai simpli, când nu-i vezi și nu știi exact câți mai ai, scade cumpătarea la cheltuitul banilor. Un alt aspect interesant este că aspectul fizic diferit al cardurilor comparativ cu bancnotele sau monedele duce la o abstractizare mentală a valorii. Cardul te face să te gândești la bani ca la bancnotele din jocul Monopoly.

Mai ales în contextul actual, când plata cu numerar este descurajată pentru a preveni răspândirea infectării cu noul coronavirus, e bine să fim conștienți că modul în care cheltuim ne influențează puterea de a rezista tentației să cheltuim excesiv. O metodă simplă să evităm supraîndatorarea este să apelăm la împrumuturile cash. Chiar și pentru împrumuturile sub formă de numerar, astăzi este incredibil de simplu să obținem un credit rapid online fără acte prea multe. Comparativ cu cardul de credit, acesta are și avantajul că este mai ușor de obținut. S-ar putea ca acesta să fie mai convenabil deoarece are o transparență mai mare: termenele de restituire sunt clare și pe o perioadă scurtă, ceea ce face cheltuirea lor mai dureroasă, așadar, mai eficientă. Cu ajutorul informațiilor de pe Internet putem verifica și compara tipurile de credite la care avem acces, un aliat în acest sens fiind comparatorul internațional de credite Finbino.

Cumpărături cumpătate în era contactless

Dacă totuși aveți rețineri în a cheltui numerar, pentru a preveni excesul de cumpărături prin folosirea cardului ați putea să puneți în aplicare alte metode relativ simplu de implementat în viața de zi cu zi. Prima este evitarea cu desăvârșire a cardurilor de credit. Acestea au un efect insidios asupra comportamentului financiar și îmbie la îndatorare prin ușurința cu care creditul este luat: scoți cardul din portofel, îl folosești și… gata. Te-ai îndatorat, iar plata vine la următorul salariu. Lucrurile nu scapă de sub control cât timp ne vine salariul lunar și cât timp nu uităm să plătim datoria. Însă de cele mai multe ori este suficient să sărim o singură dată plata din motive independente de noi pentru a intra într-o spirală de dobânzi și taxe de penalizare care cresc mult mai rapid decât dacă luam un credit cu plata lunară sau săptămânală a ratelor.

Cea de-a doua metodă este separarea cardurilor. Mai precis, efectuarea plăților cu cardul într-o limită lunară sau săptămânală prestabilită. Această abordare necesită un pic de pregătire și planificare, însă dacă aveți dificultăți în a vă controla cheltuielile din magazin, atunci economiile făcute vor face ca efortul să merite. Primul pas este creați încă un cont bancar, de data aceasta, fără card atașat, la aceeași bancă. Acesta ar trebui să devină contul dvs. principal – cel în care intră salariul și din care efectuați prin online banking toate plățile lunare fixe: chirie, întreținere, facturile la telefon, internet, ratele etc. Apoi, o dată pe săptămână sau o dată de lună, alocați-vă banii pentru cheltuieli neesențiale – cele pentru haine, ieșit în oraș, restaurant, hobby etc. Cum? Simplu – virați-i în contul de card. Asta e tot. S-ar putea ca în prima săptămână să vi se pară deranjant, dar gândiți-vă că astfel măriți atât transparența cheltuielilor – adică știți exact cât ați cheltuit atunci când cardul va fi golit –, cât și durerea cheltuitului – dacă veți fi vreodată obligat să realimentați cardul înainte de finalul perioadei.

Avantajele plății cu cardul sunt mai mult decât evidente – este mai simplu și mai rapid, funcționează internațional, simplifică monitorizarea lunară a cheltuielilor prin consultarea extrasului de cont, ca să menționăm câteva. Totuși, trebuie să luăm în considerare că în ultimul timp se vorbește tot mai mult și despre dezavantajele cardului: mai rapid și mai ușor duce la excese. O planificare atentă a cheltuielilor este întotdeauna cea mai simplă metodă prin care putem evita problemele financiare. Iar transparența și durerea cheltuitului sunt doi aliați de nădejde, confirmați de cercetările științifice de până acum.

Surse:

Finbino, comparator internațional de credite;

Prelec, D., & Loewenstein, G. (1998), „The red and the black: Mental accounting of savings and debt”, Marketing Science, 17(1), paginile 4-28;

Rick, S. I. (2018), „Tightwads and spendthrifts: An interdisciplinary review”, Financial Planning Review, 1(1-2), e1010;

Zellermayer, O. (1996), „The pain of paying”, Department of Social and Decision Sciences, Universitatea Carnegie Mellon, Pittsburgh, SUA.