Gaura de ozon din Antarctica a crescut cu 10% din cauza mega-incendiilor din Australia

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Incendiile de vegetație pot propulsa fum în stratosferă, unde particulele persistă mai mult de un an. Aceste particule, deși sunt blocate acolo, pot provoca procese chimice care erodează stratul protector de ozon al Pământului, așa cum se întâmplă în gaura de ozon din Antarctica.

MIT (SUA) a publicat recent un studiu cu privire la acest fapt în revista Nature.

Studiul, finanțat parțial de NASA, s-a concentrat pe fumul de la mega-incendiul „Black Summer” din estul Australiei, care a ars din decembrie 2019 până în ianuarie 2020.

Milioane de hectare au fost pârjolite în timpul acestui incident; incendiile sunt considerate a fi cele mai distructive din istoria Americii. În plus, peste 1 milion de tone de fum au fost emise în atmosferă, notează Interesting Engineering.

Gaura de ozon din Antarctica a crescut cu 10% față de anul trecut

Cercetătorii de la MIT au descoperit un proces chimic nerecunoscut anterior prin care particulele de fum de la incendiile din Australia au exacerbat epuizarea stratului de ozon.

Latitudinile medii ale emisferei sudice, inclusiv zonele din jurul Australiei, Noii Zeelande și al unor secțiuni din Africa și America de Sud, au înregistrat o reducere cu 3-5% a ozonului total din cauza acestei reacții declanșate de foc.

În plus, incendiile par să fi afectat și zonele polare, lărgind gaura de ozon din Antarctica, conform modelului cercetătorilor. Până la sfârșitul anului 2020, fumul de la incendiile din Australia a mărit dimensiunea găurii de ozon din Antarctica cu 2,5 milioane de kilometri pătrați, sau cu 10% mai mult decât anul precedent.

Acestea fiind spuse, rămâne de văzut ce fel de impact pe termen lung vor avea incendiile asupra recuperării ozonului.

Compușii chimici care afectează stratul de ozon

Pe baza unui studiu anterior, echipa a descoperit că compușii care conțin clor, emiși inițial de fabrici sub formă de clorofluorocarburi (CFC), ar putea reacționa cu suprafața aerosolilor de foc. Această interacțiune a creat o cascadă chimică care a produs monoxid de clor, molecula finală care epuizează stratul de ozon.

„Dar acest lucru nu a explicat toate schimbările care au fost observate în stratosferă. A existat o grămadă de chimie legată de clor, care a fost total dezorientată”, a spus Susan Solomon, autoare a studiului.

Studiul actual a constatat că concentrațiile de monoxid de clor au crescut, în timp ce concentrațiile de acid clorhidric au scăzut considerabil în atmosferă la câteva luni după incendii. Totuși, clorul nu poate distruge ozonul în timp ce este legat de alte elemente, cum ar fi în cazul HCI.

Însă dacă HCI se dezintegrează, clorul se poate combina cu oxigenul pentru a genera monoxid de clor, care epuizează stratul de ozon. Grupul a descoperit că particulele de fum îmbătrânite descompun HCl.

Deși această reacție cu HCl este probabil calea principală prin care incendiile de vegetație reduc ozonul, Solomon emite ipoteza că și alte molecule care conțin clor ar putea fi în derivă în stratosferă, molecule pe care incendiile ar putea să le declanșeze.

Proiecțiile anterioare cu privire la ozon nu luau în considerare efectul incendiilor

Organizația Națiunilor Unite a declarat recent că gaura de ozon și epuizarea stratului de ozon din întreaga lume sunt pe cale de recuperare datorită unui efort multinațional de a elimina treptat substanțele chimice care epuizează stratul de ozon.

Cu toate acestea, „Efectul incendiilor de vegetație nu a fost luat în considerare anterior în proiecțiile recuperării ozonului. Și cred că acest efect poate depinde de frecvența și intensitatea incendiilor pe măsură ce planeta se încălzește”, a afirmat Solomon.

Vă recomandăm să citiți și:

Iată ce trebuie să faci pentru a avea pești fericiți în acvariu!

Cercetătorii de la Harvard au aflat cum s-a dezvoltat atât de bine creierul cefalopodelor

Primele imagini care arată cum prind pește maimuțele din Alpii japonezi

Un parc național din Bolivia conține peste 330 de specii de pești, dintre care 35 sunt noi