Utilizarea masivă de îngrășăminte afectează biodiversitatea

Utilizarea unor cantități ridicate de îngrășăminte obișnuite pe pășuni reduce la jumătate numărul polenizatorilor și îl reduce drastic pe cel de flori, conform cercetărilor din cadrul celui mai longeviv experiment ecologic din lume.

Creșterea cantității de azot, potasiu și fosfor împrăștiate pe pășunile agricole a redus de cinci ori numărul florilor și a înjumătățit numărul insectelor polenizatoare, conform lucrării realizate de Universitatea din Sussex și Rothamsted Research.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Albinele au fost cele mai afectate – au fost de peste nouă ori mai multe în parcelele fără substanțe chimice, comparativ cu cele cu cele mai ridicate niveluri de îngrășăminte, potrivit lucrării citate de The Guardian.

În jur de 100 kg de îngrășământ per hectar

„Pe măsură ce crește cantitatea de îngrășăminte, numărul polenizatorilor scade – aceasta este legătura directă care, după cunoștințele noastre, nu a mai fost demonstrată până acum. Aceasta are un efect drastic asupra florilor și insectelor. Efectul se răsfrânge asupra lanțului alimentar”, a spus dr. Nicholas Balfour de la Universitatea Sussex.

Acest lucru se datorează în primul rând faptului că îngrășămintele creează condiții care permit ierburilor cu creștere rapidă să domine, eliminând alte ierburi și flori. În general, se presupune că o mai mare diversitate de flori duce la o mai mare diversitate de polenizatori, care au adesea cerințe speciale în ceea ce privește florile pe care le vizitează.

Utilizarea medie de îngrășăminte pe pajiștile din Regatul Unit este de aproximativ 100 kg pentru fiecare hectar. Cea mai mare cantitate din cadrul experimentului a fost de 144 kg pe hectar, de care au fost legate cele mai mari scăderi ale polenizatorilor (de 50% sau mai mult).

Cu toate acestea, chiar și terenurile pe care s-a împrăștiat cantitatea medie au avut cu 42% mai puțini polenizatori și de cinci ori mai puține flori decât terenurile pe care nu s-a împrăștiat nimic.

Rezultatele au fost cele mai pronunțate pe parcelele tratate cu azot, cel mai utilizat tip de îngrășământ. Cercetătorii au constatat că parcelele tratate cu un amestec de îngrășăminte fără azot au menținut un număr relativ ridicat de polenizatori și flori.

Studiul ilustrează, de fapt, problema cu care se confruntă fermierii

„Având în vedere concentrarea actuală asupra utilizării îngrășămintelor și declinul substanțial al numărului de polenizatori din ultimii ani, acest studiu nu ar fi putut veni într-un moment mai bun, deoarece încercăm să înțelegem modul în care proprietarii de terenuri pot ajuta cel mai bine albinele și alți polenizatori prin intermediul zonelor de pășuni deschise”, a declarat prof. Francis Ratnieks, de la Sussex University.

Acest studiu prezintă problema cu care se confruntă agricultorii: pentru a obține mai multe specii de plante cu flori și polenizatori, terenul trebuie să fie mai puțin fertil, ceea ce reduce randamentele.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Oamenii de știință au demontat una dintre cele mai consacrate statistici despre biodiversitate

Gigantul de sare care a schimbat dramatic biodiversitatea marină mediteraneană

Cultivarea de ciuperci în grădină ar putea distruge biodiversitatea

Cântecul păsărilor, tot mai redus din cauza pierderii de biodiversitate