O ciupercă periculoasă și rezistentă la medicamente face ravagii în spitalele din Europa

O ciupercă periculoasă, Candidozyma auris, face ravagii în spitalele din peste 40 de țări. Un nou studiu european privind sănătatea arată că Candidozyma auris – o ciupercă periculoasă, rezistentă la medicamente – se răspândește rapid în spitalele de pe continent. Cazurile și focarele sunt în creștere, unele țări înregistrând în prezent o transmitere locală continuă.

Oamenii de știință au izolat pentru prima dată C. auris din urechea unui pacient japonez în 2009. De atunci, s-a răspândit în spitalele din peste 40 de țări, relatează The Idenpendent.

• Secretele lui Constantin Brâncuși, dezvăluite într-un nou episod al podcastului „Altceva cu Adrian Artene”
• De ce nu mai apare Vladimir Putin în public după izbucnirea războiului din Orientul Mijlociu

Doar în Europa au fost peste 4.000 de cazuri între 2013-2023, cu 1.300 numai anul trecut. Marea Britanie are o creștere de cazuri de 23% în ultimele luni.

Ciuperca provoacă de obicei doar infecții ușoare la persoanele sănătoase, dar la pacienții cu sistemul imunitar slăbit, poate fi mortală, în special atunci când pătrunde în fluxul sanguin și în organele vitale. Ciuperca afectează în principal pacienții grav bolnavi, răspândindu-se de la piele în fluxul sanguin și organe. Între 30-60% dintre pacienții infectați mor. Ciuperca este rezistentă la aproape toate medicamentele și se lipește de suprafețe ca o lipitoare – aproape imposibil de eliminat cu dezinfectanții obișnuiți.

Oamenii pot fi purtători fără să știe, aducând-o în spitale pe pielea lor. Testele standard o confundă cu alte ciuperci mai comune, astfel încât se răspândește în taină.

C. auris se răspândește în principal în spitale prin contact direct cu persoane infectate sau suprafețe contaminate. Ciuperca produce proteine numite adezine care o ajută să se lipească de suprafețe, făcând-o foarte greu de îndepărtat.

Prosperă la temperaturile corpului uman (37-40°C) și formează biofilme – straturi groase de microbi care rezistă la curățenie. Odată ce se instalează într-un spital, devine aproape imposibil de oprit.

Spitalele care au acționat rapid au reușit să o controleze, dar există o fereastră critică scurtă. După aceea, devine o problemă cronică care poate deveni endemică în instituțiile medicale.