Secretele fierbinţi ale apariţiei vieţii pe Terra

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În prezent oxigenul reprezintă 21% din aerul atmosferic, dar în prima jumătate a vieţii planetei, aerul nu conţinea oxigen, ceea ce înseamnă că, dacă oamenii s-ar putea întoarce în timp, acum 3 miliarde de ani, nu ar supravieţui fără un costum spaţial.

Surprinzător, microorganisme precum algele albastre-verzi, care produc oxigen prin fotosinteză, au existat cu câteva sute de milioane de ani înainte ca aerul să reuşească să se îmbogăţească în oxigen, în timpul perioadei numite Marea Oxidare.

• Dimineața sau seara: când este cel mai bine să udăm plantele?
• Cum ne afectează statul pe scaun ore în șir, chiar dacă facem sport regulat?

Acum, un nou studiu, realizat pe baza a 70.000 de mostre de rocă din toată lumea, ar putea explica lunga întârziere a apariţiei oxigenului în atmosferă. Analiza rocilor a scos la iveală o schimbare dramatică a compoziţiei magmei la sfârşitul perioadei numite Archean, care s-a întins de acum 4 miliarde de ani până acum 2,5 miliarde de ani.

Descoperirea sugerează că, în acea perioadă, magma s-a format la adâncimi mai mari decât în oricare altă perioadă ulterioară. Autorii studiului, doi cercetători de la Universitatea Princeton, speculează că adâncimile la care s-a format magma au determinat diferitele compoziţii chimice întâlnite în mostrele de roci. Oamenii de ştiinţă cred că astfel de schimbari ar fi putut antrena o modificare a structurii compuşilor magmatici ce conţineau fier – respectiv trecerea de la compuşi feroşi (cu ioni de fier bivalenţi) la compuşi ferici (ce conţin fier trivalent).

Cele două tipuri de compuşi ai fierului se comportă diferit în raport cu oxigenul. Atunci când vulcanii produceau magmă cu conţinut mare de compuşi feroşi, ei emiteau gaze care „consumau” în cantitate mare oxigenul atmosferic, reacţionând chimic cu el. Apoi, când vulcanii au început să elimine magmă cu compuşi ferici, gazele emise au consumat mai puţin oxigen, iar fotosinteza a putut determina acumularea oxigenului în atmosferă..

William White, de la Universitatea Cornell, susţine că lucrarea colegilor săi evidenţiază un fenomen care nu pare să se fi produs în urma unei coincidenţe. Mai mult, importanţa legăturii dintre magmă şi oxigen este cu atât mai mare cu cât se pare că ea a facilitat apariţia animalelor (inclusiv a omului) şi chiar a stratului de ozon, care protejează vieţuitoarele de pe Terra de acţiunea distrugătoare a radiaţiilor solare.

Sursa: National Geographic