Ce trebuie să accepte maghiarii, ce trebuie să accepte românii
Recent, la editura Corint istorie, a apărut volumul scriitorului olandez Jaap Scholten: „Tovarăşul baron. O călătorie în lumea pe cale de dispariţie a aristocraţiei transilvănene” (traducere de Carmen Ion, prefaţă de Filip-Lucian Iorga).
„Maghiarii trebuie să accepte că majoritatea populaţiei din Transilvania a fost întotdeauna românească şi că mişcarea de idei de după Primul Război Mondial şi triumful principiului naţionalităţilor nu puteau să nu conducă spre unirea Transilva¬niei cu România. La rândul lor, românii – specialişti sau consumatori de istorie – trebuie să accepte evidenţa: pe tot parcursul Evului Mediu şi al epocii moderne, de la anul 1000 şi până în 1918, de la includerea în regatul maghiar, la perioada în care Principatul Transilvaniei s-a aflat sub suzeranitate otomană, şi la aceea în care a făcut parte din Imperiul Habsburgic şi din Imperiul Austro-Ungar, Tran¬silvania a fost condusă de maghiari, de aristocraţii ma¬ghiari. Aşadar, dacă din punctul de vedere al principiului naţionalităţilor Transilvania a fost întotdeauna o ţară ro¬mânească, din punct de vedere instituţional ea a fost, timp de un mileniu, ţară ungurească. Nu vorbim aici despre dreptate, ci despre fapte.” – afirmă autorul.