Cum se face că este deja decembrie? Ce s-a întâmplat cu 2025? Și cum am trecut atât de repede de la ouăle de Paște la brazii de Crăciun? De ce luna decembrie „vine mai devreme” cu fiecare an ce trece?
De ce luna decembrie „vine mai devreme” în fiecare an? Pentru a înțelege de ce percepția noastră asupra timpului pare să se deformeze, trebuie să vedem mai întâi cum „măsoară” creierul timpul.
Expresia „percepția timpului” este, de fapt, ușor înșelătoare, deoarece timpul nu este ceva ce poate fi perceput direct. Când vedem o culoare sau auzim un sunet, organe senzoriale specializate detectează stimuli concreți din mediu. În cazul timpului, însă, nu există nimic echivalent: nu există o „particulă a timpului” pe care creierul să o detecteze. Creierul nu percepe timpul, ci îl deduce. Asemenea unui ceas, el estimează trecerea timpului urmărind schimbările.
Diferența este că, spre deosebire de un ceas, creierul nu are ticuri regulate. Pentru a estima cât timp a trecut, el adună pur și simplu cât de multe lucruri s-au întâmplat. Cu cât un interval este mai plin de evenimente, cu atât pare mai lung. În experimente de laborator, o imagine care pâlpâie pare să dureze mai mult decât una statică, deși ambele sunt afișate pentru același timp. Acest mecanism explică și de ce, în situații extreme precum accidentele, oamenii au impresia că timpul încetinește.
Experiențele intense cresc nivelul de atenție, iar creierul stochează amintiri dense și bogate. Ulterior, când estimează durata evenimentului, această densitate de amintiri îl face să creadă că a trecut mai mult timp decât în realitate.
Pentru a înțelege unde au dispărut noiembrie și restul anului, trebuie să facem diferența dintre timpul evaluat retrospectiv, cât timp a trecut, și cel perceput prospectiv, cât de repede pare să treacă acum. După cum știe orice copil, timpul petrecut așteptând la dentist pare infinit, în timp ce timpul petrecut jucându-te trece pe nesimțite. Cu cât ești mai atent la trecerea timpului, cu atât acesta pare mai lent. De aici și expresia „timpul zboară când te distrezi”, explică ScienceAlert.
Această diferență explică și senzația că „zilele sunt lungi, dar anii sunt mai scurți”, mai ales pe măsură ce îmbătrânim. Când suntem tineri, totul este nou și memorabil. Pe măsură ce rutina se instalează, zilele pot părea lente, dar lasă mai puține amintiri. Când privim înapoi, creierul concluzionează că nu s-a întâmplat mare lucru, deci anul pare că a trecut foarte repede.
„Încetinirea timpului ‘pe moment’ este simplă, dar neplăcută: plictisește-te. În schimb, pentru a încetini timpul retrospectiv, soluția este să-ți creezi amintiri. Notează-le, rememorează-le și, mai ales, umple anul cu experiențe noi și memorabile: Explorează! Aventurează-te! Fă ceva de neuitat! Ceasul tău intern îți va mulțumi”, ne încurajează Hinze Hogendoorn, profesor de Percepția Vizuală a Timpului la Queensland University of Technology (Australia).
Psihologia infidelității: De ce înșală oamenii și ce se întâmplă în cuplu după o trădare?
Ce înseamnă dacă îți plac sensurile giratorii?
Efectul surprinzător al gazului ilariant împotriva depresiei severe
Ce este „divorțul silențios”: Rămâi căsătorit, dar ieși din relație