Prima pagină Istorie

De ce au sponsorizat sovieticii o expediţie către interiorul unei scobituri a pământului?

Ana-Maria Iosif 10.09.2016 | ● Vizualizări: 30341

Pe data de 23 decembrie 1923, doi călători au ajuns în Darjeeling, India, în intenţia de a găsi ceea ce, teoretic, se consideră că nu există: Shambhala, un regat situat în interiorul unei scobituri a pământului. Pe parcursul călătoriei lor au fost ajutaţi de către spioni sovietici, ocultişti vestici şi rebeli mongoli. Cu toate acestea, timp de câteva luni nu s-a mai aflat absolut nimic cu privire la această expediţie, dar când cei doi au apărut din nou în atenţia publicului, au avut de dezvăluit secrete fascinante şi poveşti uimitoare cu privire la campania lor.

Călătorii erau Nicholas şi Helena Roerich, doi ruşi expatriaţi care călătoreau sub egida steagului Statelor Unite, care a fost arborat pe un harpon mongol. Aceştia au declarat autorităţilor din Darjeeling că, de fapt, dorinţa lor era aceea de a iniţia o expediţie în scop ştiinţific şi arheologic în intenţia de a studia arta şi cultura Asiei Centrale pentru prima dată. Însă, comportamentul excentric al acestora a generat suspiciuni, căci Nicholas, care era un faimos pictor şi arheolog, mergea în jurul oraşului Darjeeling în veşmintele lui Dalai Lama, organiza întâlniri conspiraţionale cu lideri spirituali ai Budismului Tibetan şi se prezenta drept un american, cu toate că accentul rusesc îl trăda. Reputaţia cuplului de etaloane ale lumii artistice vestice, la fel şi insistenţa sponsorilor americani ca aceştia să fie lăsaţi să străbată oraşul şi zona interzisă a Podişului Tibetan au atras atenţia. Cu toate acestea, nimeni nu era conştient de ceea ce voiau cei doi să facă: să ajungă în oraşul Shambhala, un loc care nu era reprezentat pe nicio hartă.



Shambhala este considerat un oraş-regat ireal, iar budiştii, hinduşii şi şamanii locali consideră că acesta există simultan atât pe plan fizic, cât şi spiritual. Timp de milenii întregi, legenda acestui regat a jucat un important rol în tradiţia tibetană şi a trezit rumori ale existenţei acestuia în vest.

Helena Roerich, scriitoare şi filosof, a tradus în limba rusă Doctrina secretă, opera doamnei Blavatsky, ce transmite un puternic mesaj ezoteric inspiraţional ce prezintă Shambhala drept principala sursă de iluminare. Cei doi soţi au ajuns să creadă intens în mitul Shambhala şi, mai mult decât atât, când locuiau în New York, Helena a primit instrucţiuni telepatice venite de la “Maestrul Morya”, o entitate dintr-o altă lume, care îi încuraja să plece în căutarea oraşului.

Cu toate acestea, zona pe care aceştia urmăreau să o investigheze era extrem de inaccesibilă la începutul secolului XX, mai ales pentru străini. Mai mult decât atât, pentru acest teritoriu au concurat sovieticii, francezii, englezii, chinezii, japonezii, mongolii şi germanii. Spioni, rebeli, dictatori militari se ciocneau zilnic în trecătorile munţilor, făcând expediţia extrem de complicată. În particular, rivalitatea dintre URSS şi Marea Britanie era atât de acidă, încât a fost denumită “Marele joc”. Cu toate acestea, în momentul în care soţii Roerich au ajuns în Darjeeling, au ajuns la concluzia că acest conflict poate reprezenta un avantaj pentru ei, oferindu-se drept pioni în derularea acestuia. După ce au primit permisiunea autorităţilor indiene, cei doi soţi au părăsit Darjeelingul şi s-au îndreptat către mânăstirile colorate din Sikkim, apoi au pornit către teritoriul ţintă. Cel mai mare băiat al cuplului, George, un tibetologist renumit, multilingvist şi student în arta tacticilor militare, era responsabil pentru siguranţa grupului, un lucru care nu era deloc uşor, ţinând cont că această expediţie urma să se desfăşoare pe o durată de câţiva ani şi incluzând o suprafaţă de aproximativ 25.000 de kilometri, suprafaţă care nu fusese până atunci cercetată. Cei doi erau perfect conştienţi că se vor confrunta cu vremea nefavorabilă, grupuri de bandiţi şi trecători ale munţilor blocate şi inaccesibile.

Familia Roerich

Finanţare din partea poliţiei secrete sovietice

Ceea ce a ridicat cele mai multe suspiciuni a fost faptul că Helena şi Nicholas Roerich au hotărât să facă un ocol prin Moscova în anul 1926, lucru care nu ar fi făcut decât să facă călătoria deja problematică şi mai grea, iar acest lucru a stat la baza suspiciunilor, nefiind o decizie normală. Răspunsul cel mai plauzibil a fost acela care consfinţea faptul că aceştia încheiaseră o înţelegere cu sponsorii acestora, şi anume poliţia secretă sovietică. Mai mult decât atât, această iniţiativă a fost susţinută de cunoscuţi savanţi ai vremii, precum Richard Spence, Markus Osterrieder şi Andrei Znamenski, la fel şi de guvernele Chinei, Mongoliei, Japoniei şi Marii Britanii. Unul dintre motive era reprezentat de o profeţie antică mongolă-tibetană care, în climatul politic al începutului de secol XX, suna destul de convingător pentru a antrena dorinţa de cercetare a acestui loc. Această profeţie declara că, la fel ca răspândirea materialismului, omenirea se poate deteriora. Oamenii de pe pământ vor fi guvernaţi de un conducător demonic, care curând va ataca Shambhala cu arme înspăimântătoare. În timp, cel de-al 32-lea conducător al Shambhala va triumfa în faţa acestui conducător şi va inaugura o  nouă era a păcii şi armoniei.

Mulţi dintre oficiali intenţionau să folosească descoperirea acestui loc în scopul propagandei, dar alţii credeau că pot obţine accesul către armele mistice ale regatului ascuns. Cel care credea cu tărie în această profeţie a fost Gleb Bokii, liderul CEKA, poliţia secretă sovietică. Acesta era convins că acest loc îi va oferi oportunitatea de a descoperi arme avansate şi tehnici de control mental. Superiorii săi au fost de acord cu această idee şi au considerat că dacă nu vor descoperi aceste arme, se vor identifica cu acest regat ascuns, se vor înrola drept ajutorul budiştilor şi naţionaliştilor în Tibet şi Mongolia, toate acestea consolidându-le poziţia în Asia Centrală. Totuşi, Bokii nu a fost capabil să strângă fonduri pentru realizarea acestui plan din cauza rivalităţilor ce marcau CEKA, dar a găsit repede o soluţie: s-a aliat cu Nicholas şi Helena Roerich, sub steagul Statelor Unite.

Cei doi soţi au părăsit Rusia cu puţin timp înaintea revoluţiei comuniste, însă nu aveau concepţii politice puternice. Helena a primit instrucţiuni de la “Maestrul Morya” că această  expediţie trebuie înteprinsă cu ajutorul bolşevicilor, iar după acest eveniment, aceasta a declarat că “Lenin este cu noi”. Nicholas a vorbit despre instalarea în Asia Centrală a Uniunii Sacre a Estului, o federaţie spirituală  ce urmărea să unească tradiţii ale zonei într-un singur stat aflat sub protecţia bolşevicilor.

Nicholas Roerich

Cu toate acestea, expediţia soţilor Roerich a fost urmărită de către britanici, sovietici, americani, japonezi, mongoli şi chinezi.  Pe parcursul acesteia, ei au întâlnit 35 de trecători muntoase, au traversat deşertul Gobi şi au marcat pe hartă zece vârfuri muntoase pentru prima dată, dar la început s-au confruntat cu vremea rea, bande de bandiţi, iarbă otrăvită care a reprezentat cauza deceselor cailor lor şi caravane ale jefuitorilor, pe care nu le-au putut evita.

Un “cunoscător bătrân” le-a arătat intrarea

S-a considerat că, pe măsură ce se apropiau de locul ţintă, descrierile din jurnalele acestora erau din ce în ce mai vagi, pentru că Shambhala nu putea fi descrisă în cuvinte. Picturile lui Nicholas au devenit, de asemenea, din ce în ce mai ezoterice, ilustrându-l din ce în ce mai mult pe regele acestui loc. Este foarte probabil ca cei doi exploratori să fi pierdut contactul cu URSS după vizita la Moscova din anul 1926, iar după acest evenimet expediţia nu a mai fost urmărită la nivel internaţional, iar începând cu anul 1927, Helena şi Nicholas au fost consideraţi morţi, iar singura sursă a acestui an a fost jurnalul lui Nicholas. Ceea ce se cunoaşte cu privire la ultimele cinci luni ale expediţiei este faptul că membrii echipajului expediţiei le-au petrecut în tabăra guvernului de detenţie, unde, din cauza condiţiilor inumane, cinci din membrii echipei au decedat. Cu toate acestea, cei doi soţi şi fiul lor au s-au întors în India.

Potrivit jurnalului lui Nicholas, ei au ajuns aproape de Shambhala, în Munţii Altai, în Valea Uimon, unde un “cunoscător bătrân” le-a arătat intrarea, care acum este barată cu pietre. Adevăraţii locuitori ai acestui loc se vor întoarce, potrivit celor relatate de acesta, în timpurile glorioase ale purificării omenirii.

Chiar dacă cei soi soţi ar fi fost spioni pentru Marea Britanie sau Rusia, Statele Unite nu au acţionat împotriva lor. Însă, teoria conform căreia Nicholas a fost un spion rus a fost mult mai populară, iar în acel moment această acuzaţie i-ar fi putut fi fatală, astfel că a părăsit SUA şi s-a stabilit în India.

După toate aceste evenimente, Nicholas a fost nominalizat de trei ori la Premiul Nobel şi a înfiinţat pactul Roerich, un tratat inter-american care îşi propunea protejarea artefactelor culturale în timpul conflictelor.

Cât despre Shambhala, aceasta îşi aşteaptă descoperitorul.

Sursa: atlasobscura

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI