Momentul în care RFG-ul şi RDG-ul s-au unificat pentru a participa la Jocurile Olimpice

Din 1956 până în 1968, Germania de Est şi cea de Vest s-au unificat într-o singură echipă, până când tensiunile politice au divizat interesele atletice. History notează că, la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, olimpiada nu mai putea fi înlăturată din mintea germanilor. Ţara fusese distrusă în timpul războiului, iar în 1945, după capitularea Germaniei, Aliaţi au împărţit ţara în două: Republica Federală Germană (RFG) şi Republica Democrată Germană (RDG). 

În timp ce viaţa de zi cu zi a nemţilor a început să revină la normal, ambele ţări a căror participare la olimpiadă fusese interzisă în 1948 au început să se regândească la participarea la Jocurile Olimpice. 

• Ion Luca Caragiale, criticat aspru la debutul pieselor sale de teatru. Cine l-a sprijinit?
• O relație de cauzalitate: Războiul Crimeii, Tratatul de la Paris și Unirea Principatelor Române

Competiţia avea o semnificaţie similară pentru ambele ţări, cea de celebrare a revenirii la normalitate şi de încheiere a unui război distructiv. Germania de Vest şi-a creat propriul Comitet Olimpic Naţional ce a fost admis în cadrul Comitetului Internaţional Olimpic (IOC) în 1951, cu condiţia ca Germania să-şi ceară iertare pentru atroocităţile desfăşurate în timpul războiului. Când Germania de Est a încercat acelaşi lucru, aproape simultan a provocat tensiuni politice. IOC a respins cererea Germaniei de Est sub pretextul că aveau deja un comitet. În cele din urmă au făcut un compromis şi au permis şi atleţilor din Germania de Est să participe la olimpiadă doar dacă se aflau într-o echipă unificată. 

La început, Germania de Est a refuzat şi nu a concurat la jocurile din 1952. Însă, în cele din urmă, s-au decis să participe într-o echipă unificată la Jocurile Olimpice din 1956. Deşi cele două ţări erau unificate sub pretextul olimpiadei, tensiunile nu au încetat să apară. Una dintre probleme era reprezentată de imnul cărei ţări va fi intonat. Ambele au decis, însă, să renunţe la imnul naţional şi să utilizeze ”Odă bucuriei” din A noua Simfonie a lui Beethoven.  După Jocurile Olimpice de Iarnă din 1956, echipa unificată a obţinut o medalie de aur şi una de bronz, iar după jocurile de vară din acelaşi an au câştigat şase metalii de aur, 13 de argint şi şapte de bronz. 

În 1959, tensiunile au reînceput deoarece ambele ţări au început să aibă dispute în privinţa steagului sub care vor mărşălui. Germania de Est introducea în acea perioadă steagul comunist. IOC a încercat să ajungă la un compormis cu ambele ţări pentru ca echipa lor să mărşăluiască sub vechiul steag cu cercurile olimpice. Deşi ambele ţări au ajuns la un compromis, Germania de Vest se temea de propaganda comunistă. 

În 1968, IOC a acceptat comitetul naţional al Germaniei de Est. Acesta a prezentat momentul încheierii unificării. Ambele echipe au început să concureze separat, însă în timpul deschiderii Jocurilor Olimpice mărşăluiau împreună. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: