Mumia care țipă a murit în urma unui atac de cord

Procesul de mumificare prin care a trecut femeia a păstrat expresia acesteia din timpul atacului de cord.

Procesul de mumificare prin care a trecut femeia a păstrat expresia acesteia din timpul atacului de cord.

„Mumia care țipă” este una dintre cele mai cunoscute descoperiri care au legătură cu Egiptul Antic, aceasta fiind găsită la mijlocul secolului al XIX-lea. Ea a rămas în atenția publicului prin expresia de pe chipul acesteia.

Descoperirea acestei mumii a avut loc în complexul mortuar Deir el-Bahari, de pe malul vestic al Nilului. Aici arheologii au descoperit 40 de mumii ale unor membrii din mai multe dinastii, de la dinastia a XVII-a până la a XXI-a, notează The History Blog.

Această „colecție” de mumii se datorează preoților din cea de-a XXI-a dinastie (1069-945 înaintea erei noastre), aceștia dorind să le protejeze de hoții de morminte. În mod ironic, tot un astfel de hoț a fost cel care a descoperit mormântul în 1870.

Hieroglifele de pe bandajele mumiei indică faptul că acesta a fost o prințesă pe nume Meret Amon. Încă nu a fost stabilită dinastia din care provenea și asta deoarece acest nume era destul de comun printre familiile care s-au succedat la conducerea Egiptului.

În același mormânt a fost descoperită o a doua mumie care țipă, a unui prinț pe nume Pentauere, un fiu al regelui Ramses al III-lea, care a conspirat împotriva tatălui său. Oamenii de știință care au analizat mumia acestuia explică faptul că acesta nu a fost înfășurat în bandaje, ci în piele de oaie.

Aparent, această practică funerară a reprezentat cea de-a doua parte a pedepsei prințului, inițial acesta fiind forțat să se spânzure. Din fericire pentru Meret Amon, sfârșitul acesteia a venit în condiții mai blânde.

O înmormântare regală

Oamenii de știință care au studiat mumia explică faptul că aceasta a avut parte de toate ritualurile funerare necesare pentru a ajunge în lumea de apoi în siguranță. De asemenea, scanările realizate cu computerul tomograf indică faptul că aceasta avea în jur de 60 de ani în momentul morții.

Cauza cea mai probabilă a morții este reprezentată de depunerile continue de plăci de colesterol care au dus la o formă extremă de ateroscleroză și, în cele din urmă, la un infarct din cauza unui atac de cord. De asemenea, expresia din momentul morții pare a fi fost păstrată de către procesul de îmbălsămare.

„Presupunem că trupul neînsuflețit al femeii care țipă a fost descoperit câteva ore mai târziu de la deces, suficient pentru instalarea stării de rigor mortis”, explică egiptologul Zahi Hawass. Acesta mai adaugă: „Bănuim că îmbălsămătorii au mumificat corpul contractat al femeii care țipă înainte să se descompună sau să se relaxeze. Astfel, ei nu au reușit să îi închidă gura sau să o întindă pe spate, așa cum vedem la celelalte mumii, păstrându-și astfel expresia facială și postura din momentul morții.