ADN în stare perfectă, recuperat de la o oaie mumificată în mod natural în urmă cu 1.600 de ani

Un picior de oaie, cel mai probabil lăsat în urmă de mineri înfometați, a rămas ascuns într-o mină de sare din Iran timp de peste o mie de ani, timp în care salinitatea mediului înconjurător l-a mumificat în mod natural. Acum, oamenii de știință au extras ADN în stare perfectă din piciorul mumificat, datând mostra din secolul V sau VI.

Moleculele de ADN au fost „atât de bine păstrate și nu erau deloc fragmentate, în ciuda vechimii considerabile”, a spus Kevin Daly, autor senior al studiului și cercetător la Institutul Smurfit de Genetică de la Colegiul Trinity din Dublin.

• Când au aprins oamenii primul foc din istorie?
• Lepra, între istorie și știință: ce înseamnă cu adevărat această boală și cât de mare este…

Cercetătorii au putut analiza ADN-ul de la oaie, dar și materialul genetic ale microbilor iubitori de sare care s-au dezvoltat pe specimen. Studiul a fost publicat în jurnalul Biology Letters.

Mina de sare a mai „salvat” de la descompunere numeroase cadavre umane

Arheologii au recuperat inițial piciorul de oaie dintr-o mină de sare situată în apropiere de satul Chehrabad, în nord-vestul Iranului. Aceeași mină a mai „salvat” de la descompunere un număr de cadavre umane de-a lungul anilor. Începând cu 1993, opt mumii umane au fost recuperate din mină, câteva având pielea și părul în stare intactă. Acești așa-numiți „oameni de sare” au o vechime cuprinsă între 1.300 și 2.500 de ani, au estimat oamenii de știință.

„Situl este cu adevărat remarcabil”, a spus Conor Rossi, autor principal al studiului și student doctorand la Institutul Smurfit de Genetică. Mina bogată în sare nu doar că păstrează pielea și părul, dar ajută și la protejarea ADN-ului în fața microbilor saprofiți, microorganisme care se înfruptă cu materie organică aflată în descompunere, potrivit Live Science.

„Un caz foarte rar al fenomenului cunoscut drept mumificare naturală”

Enzimele care descompun ADN-ul se bazează de obicei pe apă pentru a desfășura acele reacții chimice, iar saprofitele folosesc astfel de enzime pentru a descompune carnea. După ce un organism moare, enzimele din propriile celule încep să descompună ADN-ul și să modifica structura sa chimică. Aceste enzime folosesc apa și pentru a distruge legăturile chimice din secvențele de ADN.

Însă, în mina de sare din Chehrabad, moleculele de sare s-au legat de apa din jur, astfel că aceasta nu a mai fost disponibilă pentru aceste enzime. Între timp, țesuturile animale și umane se usucă în totalitate în mediul extrem de mină. „Este un caz foarte rar al fenomenului cunoscut drept mumificare naturală”, a adăugat Rossi.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Singura mumie însărcinată descoperită până acum

O mumie antică înfășurată într-un cocon nemaivăzut până acum, descoperită de arheologi

O mumie cu limbă din aur, descoperită de arheologi în Egipt. De ce ar fi fost adăugat „organul”

Cel mai ”vechi” pacient cu boli cardiovasculare este o mumie de 4.000 de ani