Victimele ciumei nu erau întotdeauna îngropate în morminte comune. Ce arată noi analize ADN

Atunci când Moartea Neagră a făcut ravagii în Europa la mijlocul secolului al XIV-lea, în jur de jumătate din populație a fost răpusă cu atâta repeziciune încât oamenii au fost nevoiți să îngroape nenumărate victime în morminte comune. Asta este povestea pe care rămășițele arheologice le-au dezvăluit până acum.

Cercetătorii tocmai au descoperit noi dovezi care sugerează că mormintele comune reprezintă doar o parte a poveștii devastatoare pentru că, după cum a ieșit la iveală, unele victime au fost îngropate în propriile morminte cu mare grijă.

• Evenimentele care au construit România: cum reținem istoria fără să o transformăm într-o listă de date
• Una dintre cele mai faimoase fosile ar ascunde un membru cu totul nou al arborelui nostru…

Echipa de la Universitatea Cambridge din spatele studiului a analizat aproape 200 de morminte și a detectat ADN antic de Yersinia pestis, bacteria care provoacă ciuma, în dinții unor oameni care au murit din cauza bolii și au fost îngropați singuri.

Descoperirea dezvăluie o nouă latură a istoriei îndelungate și cumplite a ciumei

„Aceste cercetări îmbunătățesc considerabil înțelegerea noastră privind ciuma și arată că până și în vremuri tragice, în timpul pandemiilor trecute, oamenii au încercat din greu să îngroape morții cu mare grijă”, a explicat Craig Cessford, autor coordonator al studiului și arheolog la Universitatea Cambridge, potrivit Science Alert.

Descoperirea dezvăluie o nouă latură a istoriei îndelungate și cumplite a ciumei, care a persistat ani buni după ce Moartea Neagră din 1346 până în 1353, astfel devenind ceea ce noi numim astăzi a doua pandemie de ciumă (după prima, care a avut loc câteva secole mai devreme).

„Aceste schelete au fost anterior aproape imposibil de recunoscut”

Rămășițele, majoritatea descoperite în morminte individuale și un singur mormânt comun, datează din perioada 1349 – 1561, astfel că acești oameni au murit cel mai probabil în timpul celei de-a doua pandemii de ciumă. Acest aspect a fost confirmat în 10 dintre cele 197 de schelete analizate, care au prezentat rezultatele pozitive la testele pentru Y. pestis.

„Aceste schelete au fost anterior aproape imposibil de recunoscut, astfel că atenția a fost concentrată pe mormintele comune pentru că boala fatală nu lasă urme vizibile pe schelet”, a precizat Cessford.

Având în vedere că dovezile ADN au confirmat că rămășițele aparțin unor victime ale ciumei, „aceste morminte individuale arată că până și în timpul epidemiilor de ciumă, oamenii erau îngropați cu mare grijă și atenție”, a adăugat Cessford.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Miturile și istoria din spatele doctorilor de ciumă

Scheletele arată cât de brutală și violentă a fost viața în Evul Mediu, în special pentru oamenii obișnuiți

17 schelete romane antice, decapitate, îi contrariază pe arheologi

Peste 100 de schelete precolumbiene găsite în Guadelupa