O rudă antică a oamenilor putea „să meargă ca un om, dar se cățăra precum o maimuță”

Cândva în urmă cu 6 sau 7 milioane de ani, strămoșii noștri primate s-au ridicat și au început să meargă în două picioare.

Un moment definitoriu din evoluția omenirii, aceasta este trăsătura pe care oamenii de știință o folosesc pentru a distinge hominizii de alte primate. Însă, cauza pentru această schimbare rămâne un mister.

• Ziua în care Winston Churchill a anunţat că Marea Britanie a dezvoltat bomba atomică
• Galen din Pergamon: medicul gladiatorilor care a pus bazele neurologiei moderne

În urmă cu 2 milioane de ani, oamenii au devenit complet bipezi, însă a fost nevoie de mulți pași pentru a ajunge aici. Un nou studiu care a analizat rămășițele unei femele de Australopitec, numite Issa, a descoperit noi detalii despre această evoluție.

„Issa mergea oarecum ca un om, dar se putea cățăra precum o maimuță”

„Issa mergea oarecum ca un om, dar se putea cățăra precum o maimuță”, a explicat Lee Berger, paleoantropolog la Universitatea Witwatersrand, Africa de Sud.

Pentru a ajunge în postura noastră de acum, sistemul scheletic a trebuit să fie reorientat semnificativ, de la picioare și până la articulațiile genunchilor și coloanal vertebrală.

Partea inferioară a coloanei umane este curbată spre interior, spre deosebire de maimuțe și alte primate. Această curbură, cunoscută drept lordoză, ne ajută să suportăm greutatea părții superioare a corpului nostru.

În 2008, fosilele vechi de 2 milioane de ani ale unei femele adulte de Australopitec au fost găsite în Africa de Sud. Unele bucăți lipseau, astfel că nu era clar dacă femela avea o curbură ancestrală dreaptă sau modernă în șira spinării.

„Un candidat pentru cea mai bine păstrată regiune lombară de hominid”

Structura osoasă a femelei sugerează că aceasta era bine adaptată pentru viața arboricolă, precum și articulațiile extrem de flexibile ale picioarelor care sunt utile pentru cățărare.

Analizele dentare au sugerat că dieta lui Issa era bogată în fructe și frunze, precum cea a cimpanzeilor din savană, din nou sugerând un stil de viață arboricol. Totuși, unghiul la care femurul conectează articulațiile genunchilor implică faptul că femela ar fi fost capabilă de poziție dreaptă.

În 2015, cercetătorii au descoperit încă două fosile care se potriveau cu rămășițele lui Issa. Acum, reconstruirea acesteia a confirmat că specia lui Issa avea o curbură în partea inferioară a coloanei, dovezi concrete că aceasta era, cel puțin parțial, bipedă.

„Aceste vertebre practic completează partea inferioară a coloanei și fac ca regiunea lombară a lui Issa să fie un candidat pentru cea mai bine păstrată regiune lombară de hominid”, a adăugat Berger.

„Spatele nostru este predispus la leziuni și dureri”

Astfel, coloana ne arată că Issa „putea și chiar se cățăra, însă ne arată că aceasta putea și să meargă extrem de bine în două picioare”, potrivit Science Alert.

Noile date înseamnă că poziția speciei Australopithecus sediba în arborele genealogic trebuie să fie analizată îndeaproape pentru a stabili dacă a fost un strămoș direct sau un punct mort. Indiferent de rezultat, cercetătorii speculează că descoperirile lor ar putea să ne ajute să ne înțelegem mai bine propria fiziologie.

„Spatele nostru este predispus la leziuni și dureri asociate cu postură, sarcină sau exerciții. Așadar, înțelegerea modului în care a evoluat spatele ne-ar putea ajuta să prevenim leziuni și să menținem un spate sănătos”, au adăugat oamenii de știință.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Viața antică din peșteri. Cum foloseau strămoșii noștri diferite surse de lumină în peșteri

Inteligența artificială a dezvăluit un strămoș „fantomă” necunoscut în genomul uman

„Copilul întunericului” – un strămoș al oamenilor de acum 40.000 de ani, descoperit într-un pasaj îngust dintr-o peșteră

Cum își păstrau strămoșii noștri hrana înainte să apară sistemele de refrigerare?