Primul atac cu drone s-a întâmplat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial

Una dintre cele mai longevive misiuni care au continuat de-a lungul războaielor a fost găsirea unor modalități de a reduce implicarea umană în conflicte. Astăzi, dronele au permis ca acest obiectiv să devină realitate. Dar în timp ce aeronavele fără echipaj par a fi un instrument modern, primul atac cu drone s-a întâmplat la un timp destul de scurt de la apariția avioanelor.

În cea mai mare parte a istoriei omenirii, oamenii au trebuit să fie implicați direct în majoritatea situațiilor de luptă, deoarece tehnologia necesita îndrumarea precisă a unei persoane reale, scrie War History Online.

• 165 de ani de la începerea construcţiei Canalului Suez. A scurtat drumul navigatorilor către Europa la…
• Cum s-a transformat prietenia dintre I.G. Duca și Constantin Stere într-o relație dușmănoasă?

Cu toate acestea, pe măsură ce tehnologia a avansat, omul s-a îndepărtat încet de inamic. Sabia avea o rază de acțiune mai mare decât pumnii, iar apoi arcul și săgeata au depășit cu ușurință sabia. Armele de foc, tunurile, bombele și rachetele au dus această tendință și mai departe. Iar acum, aeronavele pot fi controlate de la distanță din cealaltă parte a Pământului în timp real.

Primul atac cu drone de tip TDR-1

Distanțarea oamenilor de luptă are o serie de beneficii. Evident, eliminarea elementului uman reduce victimele, ceea ce este întotdeauna un lucru bun. Dar tehnologia a ajuns acum într-un punct în care omul este adesea veriga cea mai slabă. Mașinile nu obosesc, nu se îmbolnăvesc și execută comenzi exact așa cum este necesar. Din aceste motive, dronele sunt terifiant de eficiente.

Primul atac cu drone a avut loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

În 1942, Statele Unite au început un proiect de dezvoltare a unor drone ieftine și simplu de operat. Dar fiindcă rezultatul războiului era nesigur, tehnologiile de genul acesta, exagerate și nedovedite, au fost plasate destul de jos pe lista de priorități a armatei. Cu toate acestea, acest tip de vehicul putea fi extrem de util în Războiul din Pacific.

Funcția principală, să zboare fără echipaj

Dronele au fost construite de Interstate Aircraft și au fost construite în principal din lemn întins pe un cadru metalic. Aveau două motoare și o cabină detașabilă, astfel încât să poată fi pilotate de un om atunci când era nevoie. Ca dronă, funcția sa principală era să zboare fără echipaj.

Aceasta urma să fie controlată de la distanță de un pilot aflat într-un TBM Avenger care avea să urmărească drona. La acea vreme, a folosit câteva tehnologii impresionante pentru a face acest lucru posibil.

În nasul lui TDR-1 era o cameră de televiziune. Aceasta a transmis feedback în direct pe un ecran de 13 centimetri din Avenger. Desigur, calitatea imaginii era slabă în comparație cu standardele moderne, dar a fost suficient de bună pentru ca pilotul să vadă ținte mari precum navele.

Trei grupuri aeriene cu sarcini speciale (STAG) au fost asamblate pentru a opera aeronava, fiind expediate pentru prima dată la mijlocul anului 1944. Atunci când au ajuns în Insulele Solomon, au descoperit rapid că condițiile tropicale și infrastructura primitivă erau un coșmar pentru dronele lor delicate.

Fiecare aeronavă transporta o bombă de 900 de kilograme

Au fost testate împotriva unei nave de marfă japoneză așezate lângă Guadalcanal pe 30 iunie 1944. Au fost folosite patru drone, dintre care trei au lovit nava. Dintre acestea, două au explodat cu succes. Cu acest succes, STAG-urilor li s-a permis să înceapă să le folosească în luptă.

În septembrie, 4 drone au fost trimise într-o misiune la Bougainville pentru a distruge o altă navă japoneză aflată pe plajă. Această navă anume fusese însă transformată într-o baterie antiaeriană. Fiecare aeronavă transporta o bombă de 900 de kilograme și trebuia să zboare 89 de kilometri până la țintă.

O dronă s-a pierdut pe drum, o alta aproape a lovit nava, dar nu a explodat, în timp ce a treia chiar a lovit nava, dar nici aceasta nu a reușit să explodeze. Aeronava finală s-a izbit direct de navă și muniția sa de 900 de kilograme a detonat cu succes.

Dronele au atacat cu succes diverse instalații militare

Pe parcursul lunii următoare au fost efectuate mai multe misiuni, unele dintre ele către ținte aflate la 260 de kilometri distanță.

Dronele au atacat cu succes diverse instalații militare, dar au fost în general respinse de unii membri ai Marinei americane și, în consecință, au fost scoase din serviciu până în noiembrie 1944. Acest lucru nu a fost din cauza vreunei greșeli majore în ceea ce privește designul, ci probabil din cauza lipsei de înțelegere a unui astfel de tehnologii noi și radicale. Niciun american nu a murit în timpul folosirii acestor drone.

Din cele 46 de drone trimise către ținte, 15 au fost pierdute înainte de a ajunge, în timp ce jumătate dintre celelalte și-au atins țintele. Marina a spus că „drona este capabilă să atace cu precizie, având în vedere o țintă de dimensiuni suficiente și definiție suficientă pentru a fi vizibilă pe ecranul televizorului”.

Astăzi mai există doar o singură dronă TDR-1 și aceasta se află la Muzeul Național al Aviației Navale din Pensacola, Florida.

Vă recomandăm să citiți și:

Cum şi-a găsit ”naşul” Al Capone, cel mai mare gangster al Americii

Istoria furtului celui mai celebru chip

Batoanele de ciocolată care i-au ajutat pe americani în misiunile de spionaj din Al Doilea Război Mondial

Aleksandr Kerenski – politicianul rus care ar fi putut schimba cursul istoriei, abolind monarhia, consolidând democrația și oprind bolșevismul