Fermierii scoțieni timpurii nu foloseau bălegar pentru fertilizarea câmpurilor

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Spre deosebire de omologii lor din alte părți ale Insulelor Britanice și din Europa, fermierii scoțieni timpurii nu foloseau bălegar pentru fertilizarea câmpurilor.

Potrivit unui studiu publicat în revista Antiquity, cercetătorii au analizat cerealele recuperate dintr-un sit neolitic vechi de 6.000 de ani din Balbridie, Aberdeenshire, Scoția.

Balbridie este locul unei case lungi neolitice situate pe malul de sud al râului Dee. Situl este una dintre cele mai vechi așezări permanente neolitice cunoscute din Scoția, datând între anii 3400 și 4000 î.Hr.

Fermierii scoțieni timpurii nu foloseau îngrășăminte

Balbridie a fost excavat pentru prima dată între 1977 și 1981 în urma fotografiilor aeriene efectuate de Comisia Regală pentru Monumentele Antice și Istorice ale Scoției, care a identificat semne de cultură în timpul unei veri uscate în 1976.

A fost recuperată o mare cantitate de cereale antice, pe care o echipă de cercetători le-a studiat acum folosind analiza izotopilor stabili. Condițiile de creștere ale unei plante influențează raporturile dintre izotopii de carbon și azot, ceea ce indică faptul că fermierii scoțieni timpurii de la Balbridie nu au folosit gunoi de grajd pentru a-și fertiliza câmpurile.

„Analiza izotopilor stabili a evidențiat niveluri foarte scăzute de azot, ceea ce arată că culturile nu au fost cultivate pe soluri fertilizate”, a spus autorul principal, Dr. Bishop, de la Universitatea din Stavanger, din Norvegia, adăugând că „dimensiunea mare și numărul de boabe recuperate sugerează că în timpul acestei prime faze a agriculturii solurile erau productive fără a fi nevoie de îngrășare”.

Gunoiul de grajd a ajuns în cele din urmă să fie utilizat în toată Scoția

În schimb, cercetările anterioare asupra fermelor timpurii din Anglia, precum și din Europa continentală, au găsit aproape întotdeauna dovezi că culturile au fost amplasate pe câmpuri îngrășate. Acest lucru arată că în timpul fazei inițiale a agriculturii în neolitic, părți din Scoția erau foarte potrivite pentru agricultură, notează Heritage Daily.

Cu toate acestea, nu toți fermierii timpurii au evitat gunoiul de grajd. Echipa a analizat, de asemenea, situl contemporan Dubton Farm din Angus și a constatat că acolo a fost folosit îngrășământul natural.

Într-adevăr, îngrășământul a devenit în cele din urmă norma în Scoția. Dr. Bishop și echipa au analizat, de asemenea, ferme neolitice ulterioare din Orkney, la siturile Skara Brae și Braes, din Ha’Breck, din anii 3300-2400 î.Hr. și au descoperit că gunoiul de grajd era folosit. Cercetătorii au mai descoperit că fermierii din Orkney foloseau parcele permanente într-un peisaj mai larg decât era de așteptat.

Fermierii scoțieni timpurii își foloseau resursele la comun

„Dovezile au arătat că și-au crescut culturile pe câmpuri permanente”, a spus dr. Bishop. Alți cercetători sugeraseră că fermierii neolitici din Marea Britanie cultivau mici câmpuri trecătoare, mutându-și frecvent parcelele pe noi suprafețe de pământ, sau că erau o populație seminomadă, care nu cultiva în fiecare an. Însă studiul de față arată că acest lucru nu era valabil în Scoția.

„La unul dintre siturile din Orkney am putut să arătăm că fermierii scoțieni timpurii și-au crescut culturile pe o gamă largă de soluri diferite, sugerând că și-au crescut recoltele destul de extensiv în jurul locului sau că diferite ferme își depozitau recoltele într-un siloz comunal”, a adăugat Dr. Bishop.

O astfel de utilizare largă a peisajului și potențiala punere în comun a resurselor ar fi ajutat, de asemenea, la protejarea împotriva eșecului recoltei, o amenințare mereu prezentă în mediul dur din Orkney. Fermierii antici au fost capabili să dezvolte strategii durabile variate pentru diferite condiții.

Strategii pentru prezent și viitor

„Variabilitatea strategiilor de cultură identificate evidențiază adaptabilitatea practicilor agricole timpurii”, a spus Dr. Bishop, remarcând gama de practici agricole pe care le-a identificat în Scoția. Acest lucru ridică posibilitatea ca cercetările ulterioare în alte regiuni să dezvăluie o diversitate similară. Poate că mai mulți fermieri timpurii au reușit să evite utilizarea gunoiului de grajd.

Echipa speră că o astfel de cercetare ne poate ajuta și în prezent: „Potențialul analizei izotopilor stabili ai cerealelor pentru recunoașterea utilizării durabile (și nesustenabile) a terenurilor din alte părți ale globului poate oferi lecții pentru gestionarea impactului viitor al omului asupra mediului”, a spus. Dr Bishop.

Vă recomandăm să citiți și:

„Pietrele foamei”. Ce sunt și de ce îi sperie pe europeni?

Urmele vânătorilor preistorici, găsite într-o peșteră din Slovacia

Un sat galez scufundat a ieșit la suprafață după 140 de ani, din cauza secetei

Arheologii au descoperit un joc antic, făcut din oase. Ce ar putea însemna?